Despre nunți, numai de bine

1 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 1 Pin It Share 0 Email -- Filament.io 1 Flares ×

Nici nu contează cum s-au cunoscut. Acum ne concentrăm pe ce urmează să li se întâmple. Și, din cauza hazardului tehnologic, să NI se întâmple, căci, deh, suntem ”prieteni” pe Facebook, deci martori tăcuți la tot ce va să vie.

EL o va cere de nevastă într-o vacanță romantică, de preferință la poalele Turnului Eiffel, c-așa au văzut ei în filme că e frumos și, bineînțeles, pentru a contribui la anevrismul dujmanilor care le poartă pică. Ea se va emoționa atât de tare, încât, înainte să bâlbâie un ”DA”, va face repede-repede câteva jdemii de poze cu telefonul pe care, de îndată ce va prinde un wireless, le va urca tremurândă pe Facebook, Instagram sau Twitter. Dacă are blog, va scrie un articol. Pentru că cititorii trebuie să ia parte la fericirea viitorilor miri. Prietenele ei vor da like, prietenii lui vor face glume originale din categoria ”GAME OVER, C**E!”. Și toți bucura-se-vor pentru a catralioana nuntă a mileniului.

Pregătirile îi vor epuiza. Se pun la curent cu ultima modă în materie de nunți. Nu-și folosesc imaginația. Important pentru ei este să facă totul așa cum se face, nu să aducă o notă personală evenimentului. Cine-a mai pomenit?

Evident că-și doresc o nuntă mare, cu sute de invitați, dacă se poate, dintre care 70% niște neni și tăntici pe care și-i amintesc vag, din cine știe ce vizită la țară, la bunici, în copilărie. Se vor da peste cap să aleagă localul, unul cât mai scump, dar neapărat kitsch-os, cu tavan fals, spoturi, gresie care imită marmura, scaune îmbrăcate în satin și flori asortate. Neapărat asortate, c-așa-i frumos. Invitațiile vor fi la fel de pompoase: lucioase, cu decupaje, eventual cu un citat despre dragoste greșit atribuit și poate chiar cu niște virgule puse aiurea. Eh, cine-o să remarce?

Rochia

Cea mai mare bătaie de cap o va prezenta rochia. Viitoarea mireasă va alerga de nebună prin toată țara în căutarea rochiei perfecte pe care e dispusă să dea cel mult o mie de euro. Nu-și va alege o rochie pe care s-o mai poată purta și la o altă ocazie, ci una cu trenă, crinolină, paiete și cristale Scaraoschi, care, după câteva ore de cântec, joc și voie bună să arate ca eliberată din intestinul gros. Bugetul limitat nu o va putea îndrepta către o Vera Wang, ci cel mult către o Vera Chang. Tradiția e tradiție, iar o miresică nu se poate prezenta la altar cu o rochie ”de toată ziua”, ci obligatoriu cu una care strigă ”de mică am vrut să fiu prințesă, asta e ziua în care mă îmbrac ca la bal mascat și toată lumea îmi face complimente despre cât sunt de frumoasă, chiar dacă extensiile sunt cu o nuanță mai deschise decât negrul cu reflexii mov din capul meu.”

Muzica

Odată restaurantul tocmit, urmează o nouă provocare: muzica. Nu se vor opri la un DJ cinstit pentru că doar fraierii fac asta, ci vor alege o formație live. Un Ricky Martin în mizerie, acompaniat de două domnișoare îmbrăcate la fel, pe post de backing vocals, va falsa ori va poci versurile melodiilor în engleză. La un moment dat, când ”distracția va fi în toi”, una dintre cele două domnișoare va accede la microfon și va interpreta un șir nesfârșit de ”cântece de petrecere” pe care un unchi durduliu va juca de mama focului, făcând total abstracție de spatele ud leoarcă al cămășii sau de meșa care i se bălăngăne de la o ureche la alta.

Din repertoriu nu vor lipsi ”Meneaito” și ”Dansul pinguinului”.

Punctul culminant

Va fi o prezentare în Power Point cuprinzând poze cu cei doi însurăței. Pe fundal va cânta Celine Dion sau Julio Iglesias. Această reprezentație va dura cel puțin un sfert de ceas, timp suficient pentru meseni să caște obosiți și să arunce zâmbete pătimite înspre camera de luat vederi.

Dansul miresei

Toți, dar absolut toți, vor opta pentru un vals/alt dans complicat de societate pe care îl vor etala scremut. La final, mesenii vor fi surprinși că dansatorii sunt vii, iar nu stângaci împăiați, așa cum le-a dat de înțeles reprezentația. Nimeni nu va alege un blues lălăit, dar cinstit, pentru că AȘA SE FACE! Chiar dacă nu sunt Mihai Petre și Elwira Duda, ei vor ține morțiș să se opintească. Opinteala însă începe cu mult timp în avans, căci cei doi vor fi luat zadarnice lecții de la dansatori profesioniști pentru care important e să le ia banii, iar nu să le zică verde-n față: ”Dansați ca niște calamari, vă rog, aruncați o căutătură în oglindă și abandonați ideea.”

Nașii

Indiferent dacă sunt nași moșteniți/impuși de părinți sau prieteni apropiați ai mirilor, nașii vor fi al doilea punct de interes al nunții. Ea va purta o rochie vișinie dintr-un material lucios, pantofi vișinii, plic vișiniu cu pietricele. Asortarea este cuvântul de bază și aici. De asemenea, în vârful capului va trona un coc în care o serie de sarmale se vor îmbârliga, urmate de un breton rar, cu mult fixativ, și un machiaj ”de seară”, după părerea ei, de întuneric beznă, după părerea noastră. Nașul va părea încurcat de toate ritualurile nupțiale, dar consoarta este acolo să-l ghideze. Este al doilea eveniment important din viața ei, după propria nuntă, și vrea să iasă perfect. Timiditatea nașului va lua sfârșit de îndată ce se va fi întâlnit cu câteva pahare de vin. Va fi momentul în care va rupe în două atât pantofii cu vârf ascuțit și un pic ridicat, cât și ringul de dans.

Mesenii de rând

Public docil reprezentat în majoritate de neni și tăntici prieteni cu părinții mirilor. Se află aici din datorie. Datorie financiară.

Ceilalți participanți, tineretul, ca să-și alunge gândurile în care socotesc câte nopți de cazare la Costinești și-ar fi luat de dar, se distrează de toți banii.

Mireasa

Mireasa va fi centrul atenției. O ocazie unică pentru ea de a aduna complimente cât n-a adunat o viață întreagă. E emoționată, dar mândră că de mâine va fi doamna X și că se poate pune pe făcut copii, împlinindu-și astfel menirea de femeie.

Cum corsetul nu și-l poate desface, iar respiratul este un lux, optează pentru schimbatul pantofilor. Renunță la perechea cu toc, albă din, ați ghicit, satin, făcută pe comandă la un cizmar local, pentru o pereche de balerini. Nu a prevăzut acest schimb, așa că rochia mătură gresia restaurantului, devenind gri înspre poale. Este momentul în care mersul înțepat și crispat lasă loc mersului șleampăt, cu pas hotărât, de ciobănesc mioritic.

Dansează cu prietenele ei, dar își menține pe toată durata serii un aer superior. Ea a reușit. Ea este acolo unde toate își doresc să fie. Ea este Mireasă. Vorbește cu ele, dar nu aștepată răspunsul. Vrea să fie adulată și felicitată. Vrea să fie sufletul petrecerii. E, totuși, ”cea mai importantă zi din viață”. Când obosește și nimeni nu o vede, ia o pauză. Se așază pe un scaun, își șterge obrajii transpirați, se uită cu mirare la șervețelul plin de fond de ten, își lipește rapid genele false care stăteau să cadă de la ochiul stâng și ia o gură de șpriț. Nu prea mult, că s-ar putea ca vezica să emită pretenții, iar baia e strâmtă, crinolina mare.

Soacrele

Au trecut pentru prima oară după foarte mult timp pe la coafor. Dar a meritat! Permanentul proaspăt lasă să se vadă pielea capului roșie de la atâta vopsea. Poartă pantofi cu toc scurt și gros, vârf retezat și cataramă strălucitoare stil Ferentari. Și ele sunt țanțoșe. Doar li se căsătoresc copiii. De când îi tot băteau la cap să se ia cu acte! Acum, se pot retrage în glorie, așteptând crescutul de nepoți.

Domnișoarele de onoare

Vor purta rochii similare, dacă nu chiar identice, după o culoare aleasă de mireasă. În vogă sunt coraiul, turcoazul și liliachiul. Nu contează că pe una nu o prinde culoarea respectivă. Sau că alteia i-ar trebui mai degrabă un sac decât o rochie mulată. Important e să fie miresica mulțumită. Dacă sunt singure, speră ca acesta să fie momentul în care se vor face remarcate. Fac poze ”haioase”, în care se prind de talie și scot câte un crac pe crăpătura rochiei sau, varianta a doua, în șir indian, râzând cu toți dinții spre aparatul foto. Toate așteaptă momentul în care se aruncă buchetul, sperând ca următoarea dată când se întâlnesc în formulă completă să fie propria lor nuntă, când ele vor fi în centrul atenției. Nu le trece prin cap să slăbească sau să renunțe la manichiura cu gel și desene subțiri.

nunta

Fotografiile

Se fac după un scenariu bine pus la punct, amintind de pozele în care sprijini Turnul din Pisa sau ții soarele în mână. Posibile variante:

A. El îngenunchează în fața ei oferindu-i un trandafir roșu.

B. Ea privește pierdută în zare.

C. Ei doi merg de mână spre un apus.

D. Orice altă idee penibilă.

Darul

Darul se numește ”dar” ca să nu se numească, pe șleau, corvoadă. Invitații nu sunt chemați să participe la fericirea celor doi însurăței, ci ca să le acopere datoriile făcute cu prilejul fericitului eveniment. La plecare, toți introduc un plic cu cel puțin două salarii minime pe economie, în căsuța special amenajată. Îl dau cu inima strânsă, dar n-au de ales. Sunt DATORI. Au o OBLIGAȚIE.

Circul se încheie spre dimineață pentru meseni, dar mirii mai au o sarcină: trash the dress. Au văzut ei la cei care și-au unit destinele înaintea lor, că rochia nu se mai păstrează în cufăr, ca pe vremuri, ci se distruge. O mentalitate lăudabilă, dar un pic întârziată. Rochia trebuia distrusă înainte de a fi îmbrăcată. Poate data viitoare.

Acestea fiind spuse, îmi aștept injuriile de la cei care se recunosc. Menționez că sunt o tristă nemăritată, care, de fapt, râvnește în secret la tot acest ritual și își varsă frustrările pe blog. Nu vă mai deranjați să subliniați voi acest aspect pentru că s-ar putea să vă corectez gramatical. Păreți genul.