X
by Maldita on July 13, 2010
Silva neagra mi-e de-a stanga, alunele de-a dreapta, iar nebunia de-a pururea. Singuratatea momentana nu ma deranjeaza. Imi confera maruntul ragaz de a-mi raspunde eu mie si celor mai insignifiante intrebari. Iar in perioada asta autoreflexiva pe care o traversez (probabil din cauza bagajului estival de amintiri), verile trecute mi se aseaza in memorie una peste alta, ca foile unei salate tantose numai bune de tolanit in farfurie.
Imi dau seama ca, oricat ne-am bate cu pumnul in piept, nu ne putem dezbara de trecut. Si ca-l pastram cu noi daca nu in valiza, atunci macar intr-un etui argintiu, bine ferecat. Vrem, nu vrem, amprentele celor care ne-au trecut ca un taifun/briza prin viata (dupa posibilitati), se vad la o cautatura cu sau fara lupa (in functie de acuitatea vizuala).
Nu sustin ca ce urmeaza sa spun ar avea valoarea absoluta de adevar (luati-o ca pe o teorema), dar nu cumva, atunci cand vine vorba de relatii, viii nu sunt cu viii, iar mortii nu sunt cu mortii? Nu cumva, orice-am face si oricat ne-am transforma, purtam cu noi trolii trecutului si demonii relatiilor (im)perfecte din trecut?
Cat de mult e bine sa stii despre fostii actualei? Cat de mult e bine sa scormonesti in trecutul ei? Cat de amanuntit sa-i diseci sentimentele si cat trebuie sa conteze ce-a trait cu altii si n-a trait cu tine?
Unde incepe nebunia si unde se termina curiozitatea intemeiata? Ce-ar trebui sa intrebi despre fostele ei relatii si ce n-ar fi bine sa afli niciodata?
Nu de alta, dar o foarte draga prietena a aflat ca Inbox-ul i-a devenit loc de pelerinaj actualului prieten. Si tare amarata-mi e.
O fi bine, o fi rau sa cauti in cenusa? Va intreb.
10 comments
“Ce-ar trebui sa intrebi despre fostele ei relatii…” – daca s-au terminat
“si ce n-ar fi bine sa afli niciodata?” – ca nu :)
by boghi on July 13, 2010 at 10:09 am. #
In primul rand, nu te poti desparti de trecut. El e parte din tine si e un CV pe care il porti tot timpul, fie ca il ascunzi sau nu. Poti alege sa-l regreti (ceea ce inseamna un mare consum de energie), poti incerca sa-l renegi cu riscul de a te lovi mult mai tarziu, cand te astepti mai putin. Nu exista pace sau liniste interioara. Exista doar momentul in care alegi sa-ti imbratisezi trecutul, cu bune si rele. Afli cu timpul ca faptele bune pot fi mai putine decat credeai, ca faptele rele sunt mai bune sau mai rele decat faptele rele ale altora si incerci sa le pui pe toate in balanta. Poti alege sa-ti exteriorizezi sau nu suferinta, poti incerca sa o impartasesti cu riscul de a-i pierde pe cei carora le-o impartasesti. Cert e ca vei incerca sa ierti si a-ti gasesti linistea sau echilibrul, sperand sa fii iertat la randul tau.
Trecutul nu te schimba ci te slefuieste. La orice lucru care te marcheaza ai o reactie constienta sau nu. Ceea ce e prezent azi, va fi trecut maine si se va adauga la miile de zile pe care vei incerca sa le analizezi.
Nu exista curiozitate intemeiata. Exista doar curiozitate pentru ceea ce consideri ca e nevoie sa stii ca sa poti merge mai departe. Toti devenim obsedati la un moment dat si toti stam cu frica in san ca actiunile ulterioare ar duce la o catastrofa. Prin urmare curiozitatea poate duce sau nu la dezastru. Poti alege sa impartasesti sau sa faci schimb de experiente si trairi. Uneori ajuta, alteori lasa un gol imens. Trebuie sa te asiguri ca persoana va intelege si va simti macar o parte din trairile alea.
In al doilea rand, brut spus, cat de mult trebuie sa stii despre fosti? Totul si nimic.
Povestea cu inboxul sau rasfoitul prin telefonul mobil sunt lucruri deplasate care dupa parerea mea ies din context.
Pe final, nu e bine sa cauti in cenusa; dar totusi o vom face, fiind constienti de asta.
by ionut on July 13, 2010 at 11:09 am. #
@Boghi: :)) Ce-ti mai place scoaterea din context!
@Ionut: Si daca nu poti scoate nimic despre trecutul celuilalt decat scormonind in mailuri si telefoane?
by Maldita on July 13, 2010 at 11:17 am. #
Scriam si eu la un moment dat, ceva legat de treaba aceasta.Nu are rost sa ne raportam la ce a fost si la cum a fost,doar la ce va fi sau cum va fi si sa incercam sa lasam trecutul in urma, dar sa-l nu uitam prin prisma greselilor comise. Dar, inevitabil ajungem sa-l repetam.
by Panzer on July 13, 2010 at 11:23 am. #
@Maldita: Nu tot timpul scopul scuza mijloacele. In cazul asta e o problema de comunicare. Si mie mi s-a reprosat intr-o relatie (ma rog, in toate) ca nu sunt destul de deschis. Uneori nu se poate repara asta. Poate trebuie sa treaca un timp, sau alt partener. De cele mai multe ori lucrurile marunte macina o relatie. cateodata trebuie sa ai curajul sa spui lucrurilor pe nume. Scormonitul mailurilor si al telefoanelor mi se pare josnic. Eu personal nu stiu daca as putea avea incredere in persoana care face asta.
by ionut on July 13, 2010 at 11:36 am. #
Mi-a picat ca o mînuşă articolul ăsta atât de nehotărît.
E minunat să descoperi, după un stop dintr-ăsta pe piept, de câte e în stare creierul tău. Să-l vezi cum se agită, cum trage 3472 de concluzii pe zi, total diferite faţă de alea de ieri. Şi cum se răzvrăteşte zeci de zile, făcându-ţi radiografii, analize şi dând nas în nas cu întrebările alea atât de clişeice şi enervante: Ce vreau de la viaţa mea? Ce e fericirea? O să am doar relaţii-tenişi? Ce-mi place? Sunt un om mişto? yada yada yada! Şi evident că ultima concluzie e că gândeşti prea mult.
Dar e minunat că se întâmplă aşa – dacă nu ţine o eternitate.
Scormonitul mailurilor şi al telefoanelor nu mi se pare josnic, ci o dovadă că n-ai încredere în tine – că ai coaiele psihologice julite.
Iar asta cu trecutul e dubioasă, experienţa îţi permite să recunoşti o greşeală când o repeţi :)
by Horhe El ţăran on July 13, 2010 at 12:17 pm. #
adică astea-s unele dintre concluziile mele de azi :)
by Horhe El ţăran on July 13, 2010 at 12:19 pm. #
Maldita, prietenul prietenei tale are “coaiele psihologice julite”.
– buna asta –
(sau era psihologc julite?)
by ionut on July 13, 2010 at 12:25 pm. #
@ionut:
Nţ, “coaiele psihologice”. E un concept foarte interesant :)
by Horhe El ţăran on July 13, 2010 at 12:44 pm. #
cand simti ca are chef de joaca, e bine sa astepti putin pana sa-ti bagi nasul prin cutia ei cu jucarii. cand vezi ca se joaca mai mereu, trebuie sa vezi daca mai e praf pe jucarii, nu?
by Yatzi on July 14, 2010 at 7:24 pm. #