Cam o data pe an e ziua Alexandrei. Pelikan, Panipat, Martzipan, numele ei de familie tine mai degraba de preferintele individuale. S-a nisat atat de mult in mintea fiecaruia, incat nu sunt doi oameni care-i zic la fel. Si, cum am mai spus, Alexandra are mai multi prieteni ca Facebook-ul, asa ca nu i-a fost greu sa ne adune din toate cotloanele ca sa-i fim alaturi de happy barzdei la Stuttgart. That’s because we love her so much. :)

Pe drum (cum ar spune Kerouac)

Diferenta ca de la cer la pamant intre autogara Baneasa si impecabilul aeroport german. Nu ne-am mirat, doar ne-a pus pe ganduri. Cand sa ne luam bilet pentru trei zile pe toate mijloacele de transport (10,30 euro), doamna de la ghiseu ne-a cerut dovada ca avem unde sa innoptam. :) Si nu s-a lasat convinsa pana nu am sunat la hotel.

Orasul

Nu e un oras turistic prin excelenta. Daca stai o luna, e posibil sa te plictisesti. Daca insa n-ai decat o saptamana la dispozitie, cam cat am stat noi, ai ce face. Organizarea germana nu e deloc un cliseu, e un mod de viata. Autobuzele respecta programul afisat in statie si, daca intarzie 2 minute, e grav. :) Desi e un oras mare, cu multi oameni posesori de masini, strazile sunt mai desfundate ca o teava dupa Mr Muscolo.  Verde. Peste tot. Pomi, parculete. Curatenia si dichisul specifice unui oras vestic. Vreme cam scarboasa pentru perioada asta a anului – ploaie si nu mai mult de 15 grade.

• Königsstrasse

Cea mai lunga strada pietonala din Europa reprezinta visul implinit al oricarei femei pentru care H&M, New Yorker, Zara, DM sau Muller sunt obiective de neratat intr-o excursie nemteasca.

• Feuersee

Superba bisericuta inconjurata de lac lipsit de gunoaie, dar nelipsit de pesti, nuferi si rate.

• Schlossplaz

Piata cu un castel in dotare (Neue Schloss) si un muzeu de arta moderna, Kunstgebäude, pe numele de fata. Dupa ce vezi expozitia, s-ar putea sa pici in depresie: aproape toate operele au ca tema moartea, decaderea, societatea indiferenta, dezumanizarea, boala.

• Casa memoriala a lui Hegel

Inchisa in ziua in care am vrut s-o vizitez. I’ve never loved Phenomenology of Spirit anyway. Mint. Era cat pe ce sa intru prin efractie.

• Gradina Zoologica Wilhelma

Daca n-as fi vazut-o mai intai pe aia din Barcelona, i-as fi cazut la picioare. Totusi, daca ajungi prin Stuggie, du-te s-o vizitezi. Pentru ca e un hibrid intre zoo si botanica, nu lipsesc nici serele. Am vazut aici niste flori cum nu credeam ca exista. Printre exponate, paianjenul Sonja, in libertate, isi tesuse panza intre doi boscheti. Nu parea deranjat de holbarea noastra prelungita si nici de blitz-uri.

• Hugendubel

Trei etaje numai cu carti, o cafenea unde poti sa citesti orice carte = un preview al raiului, as zice. :)

In jur:

• Mercedes Museum

Chiar daca nu ma omor dupa masini, e incredibil si de neratat. Probabil cea mai interesanta parte a calatoriei. Am spus ca nu-mi plac masinile, da? Ok.

Construit in spirala, pe vreo sase etaje, prezinta nu numai istoria marcii Mercedes, de la primul motoras, pana la automobilele concept de domeniul SF, ci si contextul istoric, social si cultural al fiecarei decade. Minutios documentat, e un model pentru orice muzeu din lumea asta. Nu te plictiseste nici o secunda. Se foloseste de toate mijloacele sa te capteze: de la masini lucioase ca niste bomboane, pana la filmulete si simulatoare de Formula 1. Uluitor, intr-adevar. Imi pare rau ca l-am ratat prima oara cand am fost in zona. Am spus ca nu-mi plac masinile, da? Ok.

• Metzingen

Outlet cu marci fitoase. Stup pentru amatori, nu neaparat si pentru mine. Am pacatuit insa cu Lancome & friends intr-un magazin de parfumuri.

Oamenii

Destul de reci. Nu stiu daca si intre ei sau doar cu strainii. Mi s-a intamplat sa se ratoiasca o vanzatoare in H&M la mine, cand am ajuns la casa. In germana, fireste. “I don’t understand-urile” mele nu o impresionau. Nici acum nu inteleg ce-am facut gresit. Ma simt ca un barbat.

Am cunoscut-o pe Paula, una dintre cele mai dragute persoane pe care le stiu, venita la studii din Brasov si care m-a suportat cu stoicism trei zile si trei nopti. :) I couldn’t wish for a better roommate.

Petrecerea

…de ziua Alexandrei s-a intamplat intr-un loc minunat – o terasa aflata pe acoperisul uneia dintre cele mai inalte cladiri din oras. Priveliste de jur imprejur taietoare de respiratie. Sa zicem ca a fost o seara grea pentru unii dintre noi. :)) Este partea calatoriei care justifica titlul.

Mancarea

Intr-o prima faza nu ne-a impresionat deloc. Ba chiar am avut neplacerea cu Mihaela sa nimerim un bratwurst scarbos la Wilhelma, iar apoi, cu Dan, un snitel care numai la el acasa nu se simtea.

Stuttgartul si-a spalat insa pacatele la Sophie’s, restaurant traditional situat in apropiere de Konigsstrasse, unde am mancat un fel de pizza autohtona, dar delicioasa. Si-o spune cineva caruia nu-i place pizza defel. La desert mi-am tras un strudel de toata frumusetea, cu frisca, inghetata si crema de vanilie. Numai pentru asta si m-as muta acolo. :)

Poze multe si frumoase vedeti la Dan.