Dictatura lui nu-mi place!

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Pin It Share 0 Email -- Filament.io 0 Flares ×

Am remarcat in viata de zi cu zi doua folosiri improprii ale verbului “a placea”. Si nu, nu ma refer la cei care se-ncapataneaza (la atata timp dupa ce-au luat Bac-ul) sa spuna “mi-ar place”. Ma refer la folosirea lui abuziva, fara a tine cont de un elementar bun simt:

1. “Cum?! Nu-ti place X?”

Ii stiti pe aia carora daca le spui intr-o doara “a, mie nu-mi place rucola” sar la gatul tau cu-ntrebarea care in Cancan ar aparea cu “SOC!” in fata:

“CUM?! Nu-ti place RUCOLA?! Cum sa nu-ti placa RUCOLA?!”

Ete-asa. Nu-mi place rucola. Nu-mi PLACE. E dreptul meu sa-mi placa si dreptul meu sa nu-mi placa. A placea este o “actiune” subiectiva, deci nu mai face moaca aia cand iti spun ca nu-mi place ceva. Nu ma face nici mai proasta, nici mai desteapta si nici mai devreme-acasa nu m-aduce.

Deci, STFU!

2. “E horror!”

Ii stiti pe aia carora le arati un bob de fasole si zic: “e horror!”. Aia care au impresia ca parerea lor e de nezdruncinat si ca, odata ce ti-au comunicat-o, tu o sa ascunzi repede-repede bobul de fasole, sa nu cumva sa te mai vada si altcineva cu el? Aia care n-au auzit de verbul “a placea” si nu stiu sa-l conjuge la negativ: “mie nu-mi place”.

Si, daca indraznesti cumva sa rostesti “mmmmie-mi place” esti automat lipsit de rafinament, de la tara, fara gust si, practic, nu meriti sa existi pe aceasta planeta.

Sa invatam impreuna sa spunem: “mie nu-mi place, dar poate pentru ca nu e stilul meu. Inteleg ca tie s-ar putea sa-ti placa si nu te condamn pentru asta.”

Da, mie nu-mi place inghetata si-mi place mujdeiul!