Ajunsesem sa visez si noaptea ca merg la Roma. Cand n-am mai rezistat, mi-am luat Bepurele si bocceluta si-am purces la drum. Lasand la o parte aventura itineranta in urma careia m-am ales cu un manunchi de fire albe in ceafa si doua-trei riduri unde te-astepti mai putin, vacanta noastra la Roma a fost comme il faut. Orasul nu m-a dezamagit catusi de putin.

Roma, luata la picior marunt timp de cinci zile, m-a transpus intr-o combinatie reconfortanta de Paris si Atena, doua dintre orasele care pe mine m-au marcat profund si statornic. Si nu neaparat de cand le-am si vazut. Pasiunea pentru un oras incepe cu mult timp inaintea vizitei. Incepe cu primele carti citite despre, cu primii scriitori care te-arunca in atmosfera locala, cu primele impresii auzite de la altii si chiar cu propriile fantasme.

1. Cazarea – Palma Residence

Am stat la Palma Residence, un hotel pe care nu l-as recomanda decat din prisma a doua avantaje: foarte curat si foarte aproape de Gara Termini. Nu e la capatul pamantului, deci se poate ajunge cam in 15 minute la Colosseum, iar o plimbare prin Roma este intotdeauna o desfatare. Deci n-ar trebui sa evitati un hotel care nu se afla chiar in buricul targului. A, si sa nu uit: Ismail, baiatul de la receptie, a fost foarte amabil, zambaret si mereu dispus sa ajute. Trei plusuri.

Ce m-a enervat de-mi venea sa plang au fost peretii subtiri prin care se auzea tot ce faceau vecinii. Si cand spun tot e tot. Daca trageau apa, tresaream c-aveam impresia c-au tras-o la mine-n baie. Booon.

2. Mancarea

Pe noi, mancarea nu ne-a fermecat. Si nu putem spune ca n-am incercat-o in toate prezentarile si-n felurite carciumi care mai de care mai aproape, mai departe de centru, mai ieftine, mai scumpe. Dar nu e de mirare, ca noi nu ne omoram niciunul dupa peste si fructe de mare. Nici la Barcelona nu ne-am batut pe burti satisfacuti de mancarea lor traditionala spre bleax.

3. Localnicii

Contrar a ceea ce se spune despre italieni (si despre toate natiile de origine latina), cum c-ar fi primitori, veseli, serviabili, mi-au parut mai degraba repeziti, superficiali si nu prea dadeau doi bani pe turistii care, totusi, le asigura o pizza pe masa. Nu. Chelneri mai aiuriti si mai expeditivi decat la Roma, rareori am mai gasit. Comenzi incurcate, mancare azvarlita pe masa, nu tu un zambet sincer, nu tu o vorba de bun venit.

4. Orasul

Orasul insa este minunat. Asa cum te-astepti sa si fie Caput Mundi. :) Fermecator. Plin de surprize. Arta la tot pasul. Nu stii la ce statuie, fantana sau monument sa te-astepti la primul colt.

Se circula haotic. Culoarea rosie a semaforului pare optionala si da frau liber interpretarii italienilor. O poti accepta sau nu. N-am vazut politisti pe strazile lor care sa dea amenzi. Intr-un mod ironic si de neinteles pentru noi, se rezumau la a-i certa pe cei care incalcau regula. Se ratoiau la ei in limba lor alerta, vulcanic, dar chitantierul ramanea intact.

Scutere pe-o strada cat in tot Bucurestiul. Nu e de mirare ca toti cocalarii romani proaspat intorsi din Italia isi trag scutere. Acolo sunt parcari de sute. Pe alese.

5. Preturile

Nici ieftin ca braga, nici scump ca Monaco. Se invart cam pe la acelasi nivel ca-n celelalte orase mari din Europa.

Obiectivele turistice le-am pastrat pentru episodul urmator.

PS: Care-ati fost la Roma pe-aci? Ce v-a placut? Ce nu?