Bine, poate voi astia care ati facut V-VIII-ul la Oxforzi si Sorbonne n-aveti ce sa va amintiti. Dar pe mine crengile de brad corporatist pe care le intrevad printre jaluzelele biroului m-au facut sa ma gandesc la zilele de dinaintea vacantei de iarna. Mai precis, la ultima zi, cand organizam ceea ce se cheama in termeni livresti “sezatoare”. Nu, nu torceam la gura sobei un fuior de lana ţigaie. Nici nu doineam din fluieras eterna jale. Dar ceea ce se intampla in ziua aia era de departe cel mai tare dezmat la care participam in tot semestrul.

Profesorii, cuprinsi de filantropie, isi luau o zi sabatica si nu mai predau. Sarbatoare! Noi, la umbra hormonului in floare, mutam bancile langa perete, postam un casetofon rablagit pe catedra, aduceam casete cu La Bouche, Rednex si Spice Girls. Nu lipseau nici maslina si atentia: suc la doi litri si prajituri coapte de mame sub atenta noastra supraveghere. Principalele activitati de pe agenda zilei: ruperea in figuri noi de dans si flirtul cu baietii de la alte clase, (da, Ovidiu, mi-a placut de tine intr-a opta. Erai cel mai frumos din scoala :X).

Pregatirile care precedau Ziua Internationala a Dezmatului erau epuizante si se soldau de cele mai multe ori cu varsari de lacrimi. Niciodata nu aveam cu ce sa ne imbracam. De! Nu era orice zi. Era o ocazie. Unica poate in care dansai cu alesul inimii. Sau cel putin sperai ca o sa te invite pe tine si nu pe Andreea de la C. :| Iar daca duhul fericirii se pogora asupra crestetului tau, il vedeai pe The Chosen indreptandu-se spre tine, timid, cu un cap mai scund, si te intreba cu voce tremurata, privindu-te intre ochi: “dansezi?”. Iar tu, sturlubatica asa cum esti si azi, il intrebai ironic: “Cu tine?”.

Daca totusi aveai noroc si el, mai tare de cap, nu punea la suflet, isi aseza robotic mainile pe mijlocul tau, tu pe umerii lui si dansati blues-ul preferat. “Timpul se turtea-ntre piepturile voastre si ora, lovita, se spargea-n minute.” :D Orice apropiere trupeasca era evitata, de parca in prealabil ati fi depus juramantul castitatii.

Era un moment de referinta la care te gandeai in fiecare seara, inainte de culcare, pana la urmatoare sezatoare, abia la sfarsitul semestrului al II-lea. Si cate se puteau intampla pana atunci…