Comuniunea om-laptop

Statul cu orele in fata calculatorului poate crea infratiri contra naturii. De exemplu, poti ajunge sa te crezi var dupa mama cu necuvantatoarele tastabile sau sa simti ca prin vene iti curg biti,  caci – nu-i asa? – noi de la Google ne tragem.

Eu, de exemplu, am o relatie deosebita cu laptopul meu, Pesticuletz. Aproape cea mai trainica din viata mea. De trei ani de zile, pe sistemul “love&hate”, ne suntem alaturi unul altuia la licente si la schimbari de windows.

Si cum sunt eu asa jumatate drac – jumatate calculator, am capatat anumite dereglari psihice, ticuri de neinteles pentru bunica-mea. Pe sleau, am niste apucaturi stranii. Mai stranii ca povestea lui Benjamin.

N-am mai putut sa tin in mine si le-am marturisit colegilor de birou, la fel de apucati si ei. Sau poate si mai si. Ramane sa decideti voi care dintre noi e mai dus cu pluta.

Disclaimer:

Contrar opiniilor majoritare, dusul cu pluta nu are neaparat conotatii negative. La urma urmei si Abraham Lincoln a fost plutas si iata.

Dar cum chipul meu nu este inca incrustat pe vreo moneda fie ea si regionala, sa curm vorba si sa va expun faptele.

Nu uitati ca trebuie sa-l alegeti pe cel mai lovit cu leuca dintre noi.

Candidatii sunt:

1. eCostin, marchizul de Refresh

Citea ziarul Ring. Mintea lui social media oriented cauta in lead-ul articolului cuvantul “Twitter”. Nu-l gaseste. Se mira

2. Maldita

Termin de citit o carte. Multumita, vreau sa aflu si alte pareri. Asa ca o deschid la ultima pagina, sa citesc comentariile. Nu le gasesc. Ma mir.

3. Alin

Sparge o farfurie. Incearca sa dea CTRL + Z. Vede ca nu merge. Se mira.

PS: Multumiri site-ului languageisavirus.com pentru sponsorizarea fotografica.

Meursault din Berceni

Prin 2001, mama s-a referit la mine ca la “un copil foarte dificil”. E educatoare. Deci, trebuie sa fi vazut multe la viata ei: de la copii cu probleme de dezvoltare mintala, pana la mici genii care pun intrebari uluitoare. Si, cu tot cultul personalitatii, nu cred ca intru in a doua categorie. Dar parca nici in prima. Cert e ca de la acel moment introspectiv, eu nu nici nu mai stiu cum sa ma iau. Ma port cu mine insami cu manusi, ca nu stiu cand imi sare tandara.

Vertijul meu psihic e de notorietate, iar cei cinci care cititi ce scriu eu aici stiti asta. Imi place singuratatea. Bine, nu in sensul de pustnicire siberiana, dar, din cand in cand, prefer sa raman doar eu cu mine, intre 4 pereti, fara muzica si nu le mai raspund nici vocilor din capul meu. Si, ca sa duc patologia pana la nivelul de puzzle pentru Freud, nu vreau  sa vad pe nimeni, nici macar pe cei mai dragi si mai dragi dintre cei dragi. Asadar, sociopatia e generalizata, nu se indreapta spre anumite persoane. Daca te iubesc nu inseamna ca vreau sa te si vad.

Din fericire, nu dureaza. Din nefericire, revine periodic. Ca menstruatia. Dar nu odata cu ea.

Bun. Acum ca ne-am lamurit, luati de cititi:

Sub o râpă stearpă, pe un râu în spume,
Unde un sihastru a fugit de lume,
Cu vărsarea serii un străin sosi.
— ,,Ştefan al Moldovei vine a-ţi vorbi!”
— ,,Ştefan al Moldovei, Daniel îi spune,
Să aştepte-afară! Sunt în rugăciune.”
— ,,Bunule părinte! Sunt rănit şi-nvins;
Însăşi a mea mumă astăzi m-a respins!
Viu sa-ţi cer povaţa dacă nu-i mai bine
Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?”
Daniel Sihastru domnului a zis
— ,,Ma înşeală-auzul ori eu am un vis?
Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie,
Dar cu umilinţă lanţu-l încovoaie!
Ce e oare traiul, dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Viaţa şi robia nu pot sta-mpreună,
Nu e totd-odată pace şi furtună.
Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi
Pentru neatârnare, oameni şi pământuri;
Dar nu ai p-acela ca să-i umileşti!
Poţi ca să îi sfarâmi; dar nu să-i robeşti!
Dacă mâna-ţi slabă sceptrul ţi-o apasă,
Altuia mai harnic locul tău îl lasă!
Căci mai bine este supus lăudat,
Decât cu ruşine domn şi atârnat!”

După-aceste vorbe, Ştefan strânge-oştire

Şi-nvingând păgânii nalţă-o monastire.

Dileme vechi si noi

Ei, dar la urma urmei, poate doar mie ca-s sucita si mereu cu fundu-n sus mi se-ntampla. Poate nu e axiomatic ca dupa ce-ti lingi ranile in urma unui devastator El sa-l vezi prin lentila criticii si sa nu-i mai treci cu vederea chiar toate metehnele pe care, pana atunci, le acceptai, daca nu le considerai adorrrrrabile.

Sunt un specimen care chiar decopera nodurile in papura si e imposibil sa gasesc pe cineva far’ de pata. Asa ca, ori de jena ca gandesc urat despre aproapele meu, ori de inamorata ce sunt, ofer justificari. Abia dupa ce ma trezesc din adancul somn amoros, imi dau seama cat de gratuit indulgenta am putut fi si ajung sa-mi reprosez propria-mi cecitate.

Iar eu port crucea scindarii intre nord si sud, ducand o acuta lipsa de certitudini.

BEFORE: Doamne, ce corp ireprosabil! Pectorali bronzati, fund perfect rotund, fara cusur, ca o sfera injumatatita, picioarele strasnice, marturie a anilor petrecuti pe gazon. Cum poate sa urce 7 etaje de 7 ori, cu mine-n brate si singura obosita sa fiu eu. Ahhh, daca n-as fi renuntat la desenat, cate coli n-as fi zgariat incercand sa-i reproduc toate grupele de muschi armonios plasate!

AFTER: Si normal c-arata asa! La cat a alergat ca bezmeticu’ dup-o minge… Cantonamente ii trebuiau lui! Pe la biblioteca n-a putut sa treaca! Nooooo, ca tre’ sa ma chinui eu sa aleg doar cuvinte din maximum trei silabe ca sa nu-l vad cu fatza aia care cere dictionarul… Si muzica aia de prost gust! Pai cat sa mai suport?! Eu am incercat sa-l scot din bezna beyonceiana, dar s-a lasat el impins pe scara evolutiei? Iar prietenii lui… Doamne, cat mi-a fost dat sa suport! Niste primate. Toti. Ce-oi fi vazut la el?

BEFORE: Asta-i mai destept ca mine! Lasa, macar de data asta am de la cine sa invat. Doamne, cate stie! Ma complexeaza. Oare si-a dat seama ca am evitat sa raspund cate legiuni au cucerit Dacia? Dar ca n-am inteles cuvantul ala in aramaica? Of, sper ca nu ma considera o proasta. Tre’ sa-mi gasesc un domeniu in care sa-l domin. Sa ma orientez spre horticultura? Ce copii destepti am avea! Dar cam urati… Ei, las’, ca pana-i facem, mai progreseaza si chirurgia estetica… Ce simt al umorului! Mai rar. De cand n-am mai ras asa…

AFTER: Nu-mi vine sa cred ca am suportat atata timp un dezaxat. Pe asta nici Sigmund nu-l mai scapa! Ca sa nu mai vorbim ca din anumite unghiuri era chiar respingator. Nu, n-am fi rezistat. Pai ce-i cu schimbarile alea bruste de dispozitie? Ei, o fi fost el destept, dar nu prea i-a folosit la nimic. Mai si cheleste pe deasupra.

BEFORE: E cel mai frumos baiat din lume! Mai frumos decat Alain Delon in tinerete? Da, clar. Dar Alain Delon avea ochii albastri. Lasa, ca nici capruiul lui nu-i de aruncat! Ce chip adorabil! Si gropita aia din obrazul drept! Cuceritor de ingenuu. Hi hi hi hi! Pacat ca s-au desfiintat turnurile de fildes! Il ferecam acolo si nu-l vedeam decat eu.

Mi-e somn.

I’m a maaaaaaaniac, maaaaniac!

Intotdeauna am iesit in minus la perchezitia de normalitate. Legand prietenii cu mine, majoritatea oamenilor au stiut la ce sa se astepte si nu mi-au pretins sa fiu intreaga la minte.

Inca de la gradinita, cand am refuzat sa ma aliniez celor care mancau cu pofta din borcanelul cu lipici sau muiau creioanele colorate in gura ca sa scrie mai bine si mai apasat, mi-am dat seama ca nu sunt ca ceilalti. Aveam propriile mele obsesii, neimpartasite de restul lumii. Mie-mi placea sa miros cerneala, cartile vechi, ghiozdanul nou si sa ma uit minute in sir la smoala. Am tot incercat sa-mi pun un diagnostic; fara succes.

Dar aaaazi… AZI, frumoasa zi de iulie de trista amintire pentru prietenul Napoleon, ei bine, azi, i-am regasit pe ai mei!!! Pe un site de ciudati, logic! Familia care m-a abandonat in crepusculul Olteniei! Cei care mi-au transmis gena odioasa a mizantropiei, laolalta adunati si psihanalizati cu toate hibele si obsesiile lor.

Asadar, conform specialistilor de la Oddee.com sufar de:

1. “Cartacoethes: uncontrollable compulsion to see maps everywhere”

Da. Vad harti pretutindeni, dar mai ales pe pereti si pe tavan. Orice zugraveala are in ea linii fine care pe mine ma duc cu gandul la tari necartografiate si atlase burdusite.

2. “Onomatomania: irresistible desire to repeat certain words”

Tot eu. De cand ma trezesc si pana pun capul la loc pe perna imi repet in gand fara sa ma pot controla tot felul de cuvinte. De obicei e unul singur care ma obsedeaza zile in sir. Pe val e acum “inconturnabil”.

3. ”Clinomania: excessive desire to stay in bed”

Sigur ca da. Daca n-ar trebui sa ma tarasc spre Pro sau daca n-as dormi alaturi de insomniaci, as sta toata ziua in pat motaind si trezindu-ma, motaind si trezindu-ma, motaind si trezindu-ma.

4. “Ablutomania: mania for washing oneself”

Cine are mereu mainile uscate de la atata dezinfectare? Cine a scos tastele calculatorului ca sa le spele? Cine a sters telefonul fix de la serviciu cu servetel umed? Cine mananca marul din servetel? Cine si-a tocit gingiile cu periuta de dinti?

5. “Doromania: the obsession for gifts”

Ei, aici e discutabil. Ma obsedeaza cadourile. Dar doar cele pentru mine. Si, uneori pentru cei buni si draguti din jurul meu. :*

Am bifat 5 din 10. Asta ce inseamna? Sigmund Freud, analyse this this this this this!