copii

Am făcut fericiţi nouă copii. Vă mulţumesc!

Cu câteva săptămâni înainte de Crăciun, vă spuneam povestea unor copii sărmani. Nu aţi rămas indiferenţi, ba mai mult, v-aţi oferit să daţi o mână de ajutor, fiecare cum a putut: prin donaţii de hăinuţe, alimente sau chiar bani.

(more…)

Ajută-mă să-i ajut!

Monica a venit toamna asta prima oară la grădiniţă. Are patru anişori. E un copil bun şi ascultător, prinde repede poeziile şi-i place să picteze.

(more…)

Când copiii ne dau lecţii mari

Irina are 6 ani. Îi place ca-n fiecare seară să-şi culce păpuşile, să le învelească şi să le pupe pe frunte, ca să viseze frumos. În dreapta pătuţului păpuşilor, şade Moş Martin, cu pălărioara lui de muselină galbenă tuflită pe frunte. Îi lipseşte un ochi dintr-un război pierdut în faţa frăţiorului mai mic, dar e moş de nădejde. În stânga, cu urechile ciulite, parcă mereu la pândă, stă iepuraşul de pluş roz. Are şorţuleţ şi ţine-ntre lăbuţe o inimioară roşie. Cu-aşa străjeri, nimic rău nu li se poate întâmpla păpuşilor. Irina poate merge la culcare liniştită. Dar mai zăboveşte puţin. Se caută în buzunarele rochicioarei, scoate câteva monede de 50 de bani primite de la mama peste zi şi le pune într-o pungă în care altădată fuseseră bomboane cu cremă de vişine.

(more…)

Andreea

Ce noroc am avut și eu ca prima mea mămică să mă lase la casa de copii și a doua mea mămică să mă ia de-acolo și să plece în Italia! Acum stau cu Maia si cu Unchiu’. Sunt buni cu mine”, zise Andreea în timp ce frământa cu mâinile ei mici o clamă de păr cu Mica Sirenă, primită în dar de la soră-mea. Stătea cu capul în pământ și nu privea nicăieri. Poate doar spre trecutul ei și spre copilăria pe care n-a avut-o și pe care poate nici n-o s-o aibă vreodată. Are doar șase ani, codițe blonde peste care se vede c-a dormit nopți, ochi albaștri și-o privire de om mare, care-a dus multe. Chiar și când e bucuroasă ochii ei tot triști rămân. Chiar și când a primit tiara de prințesă, doar gurița ei roșie a zâmbit. E o mână de om. Firavă, cu hăinuțe ponosite și papucei care i-au rămas un pic mici. Din când în când își alungă de pe frunte câte-o șuviță bălaie care-a dezertat din strânsoarea uneia dintre codițele împletite stângaci de Unchiu’.

(more…)

Cum a incercat sa m-agate un baietel de 13 ani

Duminica seara. Dupa o intalnire cu una dintre prietenele din seria Anca, urc in autobuz. Sunt ametita de raceala pe care n-am reusit s-o fentez, luata cu imprumut de la Ellunes. Ma asez pe unul dintre locurile alea duble, cu spatele la directia de mers. Langa mine vine un baiat de 13-14 ani, genul acela ai carui obrajori inca pastreaza “rumenul” copilariei si ale carui priviri inca nu au invatat sa disimuleze. Mi se parea ca-l cunosc de undeva, dar nu stiam exact de unde sa-l iau. “A, e copilul vecinei de la 4,” sari un gand. Imediat m-a si salutat. Deci, ma cunostea si el. E clar vecinul de la 4.

(more…)

Scufita Rosie

Intamplare reala. Protagonistul, un baietel adorabil de doi ani si cateva luni, plin de energie, zambete si idei poznase. Pentru ca de vreo trei ore n-avea astampar si-i hipnotiza pe cei din jur cu sprinturile dintr-o parte in alta a curtii, a fost ademenit de bunica:

(more…)

Copiii din ziua de azi

Sufar de sindromul Peter Pan. Desi buletinul imi spune ca sunt “om mare”, am obiceiuri si trairi de copil. Mi-am oprit maturizarea, din proprie vointa, pe la 15 ani si nu cred c-o sa parasesc prea curand aceasta varsta a spiritului.

(more…)

O lume minunata in care veti gasi nuuuuumaai copii :)

V-am spus vreodata cat de mult imi plac mie copiii? Daca nu, va spun acum. Imi plac manutele lor durdulii cu gropite la fiecare degetel, imi place bucuria lor sincera pentru fiecare porcarioara pe care o intalnesc in cale, imi place ca nu se sfiesc sa rada cand e cazul si sa-si spuna ganduri pe care, ca adult, le-ar fi inabusit rusinati.

(more…)