articol promotional

Mulţumesc!

Acum o săptămână, Costin mă întreba cui aş mulţumi eu într-un articol pe blog. M-am tot gândit. Sunt recunoscătoare atât de multor persoane din viaţa mea, că mi-e că dacă mă încumet la realizarea unei liste, aş omite pe cineva. Le-aş mulţumi celor care m-au crescut, celor care m-au învăţat să scriu (corect), celor care mi-au fost alături şi când mi-a fost bine, şi când mi-a fost greu, celor care mi-au dat încredere, celor care mi-au deschis ochii, celor care m-au făcut să zâmbesc, ba chiar şi celor care m-au făcut să plâng.

(more…)

Bucuriile unor foşti copii ai anilor ’90

Nu-mi amintesc să fi citit cum Gorki pândea ora 7:30 să-nceapă „Sandy Bell”. Nici Nică al lui Ştefan a Petrei nu prea s-a auto-distribuit în rolul lui Michelangelo, Donatello, Rafael sau Leonardo. Şi parcă nici pe Tom Sawyer nu-l ţin minte bucurându-se la sucurile de la dozatoarele Tec.

(more…)

Ipocrizia la români

Noi suntem naţia care, pe vremuri, nu se uita la „Vacanţa mare”, dar, la o adică, eram în stare să ne schimonosim ca Leana, Axinte, Lila şi Costel. Noi nu ne uitam nici la telenovele, dar ne-am descurca fără probleme dacă ne-am rătăci prin pădurea ecuatorială din America de Sud şi-ar trebui să-ntrebăm o broască râioasă încotro e nordul. Asta pentru c-am învăţat spaniola din Cervantes şi nu, Doamne fereşte, din „Înger sălbatic” sau „Betty cea Urâtă”. Hai, cu maximă indulgenţă din filmele lui Almodovar!

(more…)

Campania s-a terminat, aventurile urbane continuă

Aţi tot văzut pe-aici articole despre aventurile urbane încurajate şi susţinute de Lipton, în cadrul campaniei „Tea & the city: Aventuri Urbane cu Lipton”. Cum campania a ajuns la final, tragem linie şi adunăm:

(more…)

Ce au în comun drifturile, raliul şi mulajele corporale?

Programul din ziua respectivă l-ar fi făcut şi pe cel mai apatic „cartof de canapea” să-şi ia lenea-n dinţi şi să iasă din casă. Ar fi trebuit să fac parte din echipa Fashion, alături de Andreea Ibacka, Adina Necula, Laura Cosoi şi s-o-ntind spre Ciorogârla sâmbătă dimineaţa, la 10. Dar, destinul a avut alte planuri cu mine, m-a trimis la 300 de kilometri de Bucureşti şi le-am lăsat pe fete să se distreze, iar eu m-am reîmprietenit cu Gara de Nord.

(more…)

O relaţie love and hate

La sfârşitul clasei a doua, am plecat în tabără la mare cu doamna învăţătoare. La fel cum olimpiadele de mai târziu ar fi fost menite să mă familiarizeze cu emoţiile examenelor, aşa taberele ar fi trebuit, chipurile, să mă facă sociabilă. Adevărul e că m-am împrietenit repede cu copiii şi, chiar dacă pe unii dintre ei nu i-am mai văzut de-atunci şi, probabil, nici n-o să-i mai văd vreodată, şi acum, când aud melodia Panterei Roz, îmi sună în cap versurile inventate de Claudiu în tren: „tirip-tirip tirip-tirip-tirip tirip-tiriiiiiiiiip”.

(more…)

Hai cu mine şi trei fete superbe într-o aventură urbană!

„Eu nu merg în savană, că nu-mi stă machiajul”. Aşa făcea Costin mişto de mine acum vreo cinci ani, când îi venise lui revoluţionara idee de-a vedea ghepardul pe teren propriu, în curbă cu 150 la oră. Doar că, în materie de călătorii, eu aveam alte idei revoluţionare, pe care, vai, nu mi le-am schimbat. Nici acum nu tânjesc după aventuri în sălbăticie, după experimentat viaţa nomazilor sub-saharieni, după mers cu cortul o săptămână undeva, după înnoptat în cine ştie ce cabană mizerabilă de la munte. O să spuneţi că sunt o fiţoasă, n-aveţi decât, că n-am ce să fac în privinţa asta. Nu cred c-o să mă trezesc într-o dimineaţă şi-o să-i spun celui de lângă mine că vreau neapărat să ne construim o iurtă într-o pădure şi să ne hrănim cu ce putem prinde cu mâinile goale. La cum mă cunosc, o să vreau să-mi fac în continuare vacanţele într-un alt oraş frumos sau, cel mult, într-o insulă exotică, deşi nu sunt tocmai o entuziastă a plajelor.

(more…)

4 000 000 de sticle ABSOLUTely fabulous!

“Dani, ai primit o sticla imensa de ABSOLUT Vodka.” Aşa a sunat mesajul care-a abătut asupra mea valurile de invidie ale întregii firme şi care pe mine m-a lăsat rece. Consum atât de puţin alcool, încât încă mă-mbăt dintr-o bere. După un cocktail deja vorbesc în franceză, iar după al doilea cocktail mă pomenesc că le spun tuturor ce gândesc despre ei. Fie că le place, fie că nu. De obicei nu le place. :D

(more…)

Mi-aș vinde un rinichi ca să ajung la concertele astea!

Unul dintre zeii Panteonului meu personal se descria drept o pată de sânge care vorbeşte. Eu m-aş descrie ca o pată pe creier, dacă n-aş fi, de fapt, doua pete pe creier. Una pragmatică, realistă, echilibrată, caldă şi calmă, iar cealaltă zurlie, impulsivă, certăreaţă, energică, sufocantă, spontană şi maliţioasă. V-am zis că e greu să fii Daniela Petrescu, voi nu m-aţi crezut.

(more…)

Wishlist de Crăciun

De câte ori se apropie ziua mea sau vreo sărbătoare importantă, prietenii mei au o mare problemă: ce cadou să-mi facă? Eu v-am mai zis că nu prea pot să mă prefac și că oricât aș trage de mine să par entuziastă, dacă primesc un cadou care nu-mi place, se vede. Apreciez faptul că omul ăla și-a dat silința și și-a rupt din timpul lui ca să-mi caute mie ceva ce credea c-o să-mi placă, dar nu pot să simulez absolut deloc încântarea.

(more…)