Seriale din anii ‘90 (I)

Ca o paseista ce sunt, am inceput rememorarile tineretii pe caprarii: melodii, desene animate, apoi sitcom-uri.

A dat Domnul viscol, am stat prea mult prin casa si-am ticluit si un memento cu seriale:

N-am cum sa ma fofilez. Trebuie sa dau Cezarului ce-i al Cezarului. Da, de “Dallas” vorbesc. In fiecare seara de joi si sambata, cartierul devenea pustiu. Toate vietatile migrau intr-o arca a lui Noe imaginara spre taramuri populate de JR, Bobby, Sue Ellen sau Pamela. La tara, Dallasul era serialul care semana concordia intre vecini. In zilele in care se difuza, toti se aciuau pe la casele posesorilor de televizor si staaateau cu ochii atintiti in cutia cu ecran. Il adoram atunci, il ador si acum pe JR (stiu ca nu va surprinde, dar nu v-a-ntrebat nimeni). Hmm, daca stau bine sa ma gandesc l-as hirotonisi patron spiritual al acestul blog.

Probably the best tv theme ever:

Nu stiu altii cum sunt, dar chiar nu-mi dau seama cum de genericul de la “Twin Peaks” ma inspaimanta si azi. Mare parte din traumele psihice de azi se datoreaza acestui serial. Oare de ce ne lasau parintii sa ne uitam la asa ceva?

Ziceti ca nu-i asa:

Un grand passion de Maldita es Bruce Willis. Si nu de ieri, de azi, ci de la “Maddie si David“. Pfoa, cum era omul ala! M-as uita si-acum, zau. Imi amintesc una din replicile lui debile: “Do bears bear? Do bees bee?”

Oh, dear. Ma trec apele:

Presupun ca nu se mai gandeste nimeni cu-atata amor la Santa Barbara… Il difuzau de dimineata, iar eu mergeam la scoala dupa-amiaza. Cate lectii “invatate” cu ochii atintiti la televizor, in compania inegalabila a prietenei vietii mele, de copilarie, de adolescenta si de om mare, Cami.

La “Caracatita” m-am uitat pana a murit Corrado Catani. Mai tineti minte? Mitraliat de Mafie. Atunci mi-am dat seama ca si oamenii buni mor. Si m-am decis sa nu devin unul dintre ei. Et me voila!

Cred ca fiecare serial in parte m-a reorientat profesional la vremea lui. “Columbo“, de exemplu, a descoperit in mine un securist in stadiu embrionar, pe care l-am perfectionat la maturitate.

Din aceeasi serie detectivistica face parte si “Tequila si Bonetti“, cu Nick Bonetti (Jack Scalia), posesor de Cadillac si de caine tembeloid, Tequila.

Nu, n-am uitat nici de Beverly Hills, doar ca nu m-a fascinat. N-am o explicatie pentru asta.

Cand aud de Midnight Caller, imi vine in minte chipul blajin al Cristinei Topescu in timp ce depana programul serii de vineri. Era foarte tarziu si de obicei adormeam inainte sa inceapa.

Baywatch ne-a binecuvantat natiunea cu silicoanele Pamelei Anderson.

Sunset Beach, aceasta telenovela nordatlantica, l-a adus in viata mea pe Cole Deschanel (Eddie Cibrian). Si din cauza lui, azi m-am aciuat langa gropita unui obraz iepuresc.

Personaje misto:

• Annie - roscata, sexy, evil, funny
• Gregory - evil, avocat, good looking
• Olivia - frumoasa rau de tot
• Casey - un blond frumos. Se preumbla mai mult dezbracat. Salvamar din fire.
• Michael - salvamar si el. Ok.
• Vanessa - iubita lui Michael. Jurnalista. Par misto.

Personaje naspa:

• Maria - bohohohoring
• Ben - englezul paros
• Meg - impiedicata
• Gabi - o testoasa care inexplicabil sucea mintile masculilor
• Ricardo - un politist cu gura larga. La propriu.

Va urma.:D