Poveste despre trei orase: Florenta, Siena, Pisa

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Email -- Filament.io 0 Flares ×

Florenta 

Stiu ca minunile Frantei mele sunt de neegalat in ce ma priveste. Si mai stiu si ca niciun loc de pe planeta asta n-are cum sa-mi provoace mai multe furnicaturi in stomac si fluturi in picioare – sau invers, treaba voastra – decat Parisul vazut prin ochii adolescentei care am fost, cu par pieptanat temeinic si bine strans in coada. Dar pasiunea pentru Franta si aproape tot ce tine de ea mi-a fost cultivata si intretinuta inca de pe vremea romanelor lui Dumas, Balzac sau Flaubert, asa ca nu e de mirare dragostea sincera, aproape fizica pe care i-o manifest.

Insasi scrierea paragrafului de mai sus ca prolog al unei cronici de calatorie despre Italia imi pare, judecand la rece, un fel de confirmare pe-o care-o faci amantului, ca sa stie ca-l iubesti mai mult decat pe sot.

Sunt omul care are un top propriu pentru orice: filme, carti, melodii, trupe, actori, locuri de vazut, mancaruri, culori, cai verzi pe pereti. Iar Toscana, desi calduros recomandata de Silviu inca de acum trei ani, nu prea-si facea loc in planurile mele de vacanta. Pana-ntr-o seara, cand am zis: plecam! Iar cum Parisul nu se cade sa fie rerererevazut nitam-nisam, fara o bucata sanatoasa de visare in prealabil, n-am fost eu cea care-a pus degetul pe harta si-a spus: aici mergem! Dar am mers.

Italia o mai vazusem prin trei ferestre: un superb Cinque Terre zarit din graba unui tur al Europei, o Venetie inabusitoare si-o Roma incantatoare. Dar auzisem ca Italia adevarata, aia intima, sincera si concreta, n-o poti vedea decat in oraselele mici care pun pret mai intai pe farmec si-apoi pe intrari la obiective turistice.

Sigur, Florenta este un oras turistic si se comporta ca atare. Pe strazi ii curg palcuri de americani si japonezi, tarabele cu suveniruri sunt la fiecare colt (si, Doamne, au oamenii astia la colturi!), iar la cozile obiectivelor turistice importante se poate astepta chiar si o ora. Totusi, ramane un oras care-ti intra in sange, un oras care, desi mic, ti le ofera pe toate: arta, istorie, zarva, cluburi, magazine de lux, mancare buna, privelisti incantatoare, lume pestrita.

Povestea Florentei incepe de pe vremea romanilor, continua cu razboaie purtate atat cu Pisa, cat si cu Siena, dar perioada cea mai infloritoare este cea a dominatiei familiei de Medici. Mari iubitori de frumos (si de putere) au fost cei care au facut din Florenta unul dintre cele mai importante orase ale artei Renasterii. Sa zicem ca aici Da Vinci a devenit megastar, iar Michelangelo a creat isterie in masa, mai rau ca Beatlesii, cand l-a faurit pe David dintr-o bucata de marmura atat de proasta si de sfaramicioasa, incat toti sculptorii o bagasera in recycle bin. Doar ca, se pare ca cele doua genii, desi s-au cunoscut si chiar ar fi lucrat o scurta perioada impreuna, nu s-au suportat. Se considerau prea ingamfati. Mare pacat! Ma-ntreb ce-ar fi putut sa realizeze impreuna, avand in vedere ca si separat au cam rupt fâşuri.

Vreau sa scriu despre cele trei orase (Florenta, Siena si Pisa) ale vacantei mele careia tocmai i-am pus capat din doua perspective: cea turistica (obiective, preturi etc) si cea a vietii de zi cu zi a locuitorilor.

Ce-am vizitat

Chiar daca mi-am promis sa nu stau toata ziua prin muzee si galerii de arta (asa cum aveam obiceiul), n-am putut sa ratez anumite obiective. Si bine am facut.

Palatul Bargello – intrare: 6 euro

Fosta inchisoare a fost transformata in galerie de arta. In afara de colectia de sculpturi intruchipandu-l pe David (printre care si cea a lui Donatello) si de Bacchus al lui Michelangelo, nu pot sa spun ca mi-a placut ceva in mod deosebit. Eu zic ca e bine de vazut doar daca stai cel putin 5 zile in Florenta si ai timp pentru toate celelalte. Eu nu m-as da peste cap sa-l vizitez. Totusi, uita-te pe lista operelor, poate e ceva ce te-ar putea interesa.

(Au ce au florentinii cu David asta. Inca nu stiu ce, dar ma mir ca nu l-au luat pe Beckham la Fiorentina.)

 

Galleria Uffizi – intrare: in jur de 15 euro

Eh, aici voiam s-ajung inca de la cursurile din facultate in care Laura Mesina ne povestea cu atata incantare si pasiune despre capodoperele de-aici, incat ne facea sa visam cu ochii deschisi. Nu pot sa uit seminariile in care dezbateam pe marginea portretului Medusei semnat de Caravaggio pe un scut sau dictionarele de arta pe care le rasfoiam in liceu si ma opream de fiecare data la Venus a lui Botticelli sau sunculitele pictate de Rubens. Pana si Rembrandt are tablouri expuse aici. Nu lipsesc nici Bunavestire si Adoratia magilor ale lui Da Vinci. Ultima dintre acestea era in reconditionare.

Incantatoare galerie in primul rand datorita operelor, iar in al doilea rand pentru ca, desi are atatea de aratat, nu te oboseste. N-o sa gasesti aici vacarmul de la Luvru, Musee D’Orsay sau British Museum. In schimb, o sa te-alegi cu niste amintiri placute si cu senzatia c-ai ajuns sa vezi pe viu ceea ce pana acum studiai in albumele de arta din biblioteci.

Galleria Dell’Accademia – aproximativ 15 euro

Aici, recunosc, am mers cu un scop precis: DAVID! Ii vazusem copia in Piazza della Signoria, dar voiam sa ma bucur si de original. :) E, din cate tin minte, singura sculptura care mi-a trezit sentimente si emotii. Si nu doar datorita patratelelor sau fesierului personajului. Nu-mi dau seama cum a reusit Michelangelo, dar statuia aia iti impune o stare. Nu sunt genul care sa cada in extaz in fata unui tablou (fie el si Mona Lisa), cum nu sunt nici genul care sa planga langa Pieta lui Michelangelo, Sarutul lui Rodin sau, cu-atat mai putin, cel al lui Brancusi. Deci, va rog sa nu ma suspectati de snobism sau pedanterie. Vreau doar sa v-avertizez ca s-ar putea sa va simtiti intimidati de o bucata de marmura care a incaput pe mainile cui trebuie. Spuneam mai sus ca toti sculptorii care au incercat s-o modeleze au abandonat-o pe motiv ca era prea proasta si se rupea in bucati. Ei, bine, poate-ar fi fost mai bine ca Michelangelo sa-si fi ales alta bucata de marmura pentru ca asta e foarte fragila si risca sa se dezintegreze. De aceea, miscarile seismice din zona statuii sunt monitorizate permanent. Stau astia cu ochii pe David ca pe butelie.

Bineinteles, inca nu mi-am explicat de ce barbatii considerati bunaciuni pe vremuri ar fi considerati bunaciuni si azi, iar femeile considerate bunaciuni pe vremuri ar fi acum niste umflate uraţele, cu ţâţe mici si burti celulitice. Nu, nici Venus din Milo nu mi se pare frumoasa, ma scuzati.

Domul

O sa-mi sara multi in cap pentru afirmatia asta, dar mie mi se pare kitschos. “Da, da, ce stii tu, Maldita, despre arta renascentista, despre trei tipuri de marmura folosite, despre cupola atat de destoinic proiectata de Brunelleschi, incat nici azi nu i s-a descoperit secretul, despre maretie si sacrificiu?” Eu stiu doar ca, din exterior, mi s-a parut o magaoaie impopotonata. Iar frescele care impodobesc cupola in interior, desi admirabile, nu m-au destabilizat asa cum au facut-o cele din Capela Sixtina. Bine, nu-i frumos ce fac. Nu-i frumos deloc. Dar am zis sa si scriu ceea ce gandesc.

Ca sa urci in Dom, platesti. Atat cu bani, cat si cu febra musculara. Sunt 420 de trepte de urcat, intr-un coridor ingust, intunecat si, de multe ori, in spirala. Am crezut ca-mi dau duhul pana sus. E, dar a meritat! A meritat pentru privelistea incredibila care-ti ofera o altfel de perspectiva asupra orasului. Recunosti amprenta romana in perpendicularitatea strazilor. Recunosti podurile de pe Arno pe care te-ai plimbat cu o zi inainte, te-nciudezi cand vezi ca la astia se poate ca toate casele sa aiba aceeasi culoare a acoperisului si, desi stradutele sunt de multe ori mai inguste decat un trotuar de la noi, sa nu existe ambuteiaje. Frumos, frumos, frumos.

Ponte Vecchio

Pe cel mai vechi pod de pe Arno am ajuns intamplator. Aglomerat ca la iesirea de la metrou in orele de varf. De-o parte si de alta, magazine de bijuterii. Banuiesc c-aminteste de Istanbul. Cui a vazut Istanbulul. Dar deasupra lui trece Coridorul Vasari care face legatura intre Palazzo Vecchio si Palazzo Pitti, coridor care contine cea mai importanta colectie de autoportrete din lume.

Va urma

PS: Urmeaza si poze. Momentan am probleme cu uploadatul. Sper sa rezolv cat de curand.