Ma raportez cu atata invidie la propriul trecut, incat imi vine sa-mi jupoi pielea sperand ca voi gasi straturi mai nobile. Am avut norocul ca la anumite intervale ale vietii sa-mi fie presarati oameni revoltator de destepti. Oameni la nivelul carora mi-am propus sa ma catar chiar si pe-un vrej de edera de-ar fi fost nevoie.

Dar in timp ce ei isi mai varau cate-o carte sub picioare tot inaltandu-se, tot inaltandu-se, eu mai tanjeam dupa o triviala rochita mov sau dupa un rock star cu poleiala scorojita. Si ma pomenesc azi, la ani lumina de admiratii mei dragi, din ce in ce mai lipsita de speranta ca-mi vor conferi onoarea unui pasaport in cercul lor stramt.

Sunt rari. Si ca frecventa, si ca altitudine intelectuala.

Pe unul dintre ei vi-l denunt acum: http://obsessively-irvin.blogspot.com/

PS: Da, Catz, stiu ca n-ar fi trebuit sa-mi permit indecenta fluturarii admiratiei in public, dar tu ma ierti, cum acum un an mi-ai iertat zabava  in superficial.

PPS: Peras.