Agatatul e ca fotbalul. Toata lumea se pricepe la el, dar putini stiu sa-l si practice. Doar ca, in cazul acesta specific, Baloanele si Ghetele de Aur se dau o data la patru ani sau chiar deloc.

Exista o literatura intreaga de “texte de agatat”, de “replici de vrajeala”care-si invata bietii lectori, si-asa putini la minte, cum sa se improaste cu penibil la fiecare cuvintel catre “tipa buna de pe strada” rostit timid sau cu emfaza, mascand nervozitatea. Si, cu cat se cred mai competenti intr-ale “imbarligatului”, cu atat barbatii se indeparteaza mai mult de sansa la fel de plapanda ca propriul neuron.

Invaluite in mister ca un inceput de Agatha Christie sunt motivele pentru care indivizii cu pricina considera ca aruncatul unui carlig invatat pe de rost de la altii ar putea agata vreo victima stradala de sex opus.

Studiind ani in sir comportamentul acestui trib inevoluat, am ajuns la concluzia ca macacii respectivi sunt perfect constienti de tendinta catre zero a sanselor lor. Ei stiu din start ca vor fi respinsi sau, mai rau, ignorati, dar, cu toate astea, continua zi de zi si zi de noapte, vorba lui Vanghelie, el insusi un posibil membru onorific al acestui habitat.

Stau rezemati de gard, cu sepcile pe spate, lanturile la gat si picioarele incrucisate, privind atent pe sub ochelari. Mai schimba cate-o vorba intre ei, iar cand “prada” mijeste la orizont, arunca textul, ca doua zaruri de barbut, pe bordura din spatele scolii:

“Papusa, n-ai un ceas?”

Sau, in cazuri cu orientare filantropica, iti recomanda un amic:

“Domnisoara, domnisoara, ce parere ai de baiatul asta”/ “Domnisoara, domnisoara, baiatul asta vrea sa se bage cu tine-n seama”.

Tu il marchezi ca spam si treci mai departe.

Doar ca, aceste categorii, oricat de cuprinzatoare ar fi, nu reusesc sa imprejmuiasca toata aria de primitivism sexual, si multi sar gardul.

Voi depana in cele ce urmeaza amintiri despre agatamente mai putin reusite decat ale unui cimpanzeu bonobo proaspat castrat si lobotomizat partial:

1. Localizare: Azuga

Anul: 2009

Eveniment: Dupa Revelion, ma retrageam singura spre gara (lucram a doua zi), traraind dupa mine un troller ticsit cu lucruri inutile. In fata imi rasare un grup mixt de vreo 7 cimpanzei si cimpanzee. Ma asteptam sa fiu abordata, dar nu intr-un mod atat de original! Sus-numitul m-a evaluat, apoi, multumit de rezultate, s-a aruncat in genunchi in fata mea. Pentru moment, abonatul Vodafone n-a putut fi contactat. N-am stiut ce sa fac, vreau sa zic. Asa ceva nu mai vazusem de cand imi incepusem activitatea in cercetarea primatelor de gen. Distinsul ingenunchiat n-a sovait mult si mi-a pupat genunchiul proaspat imbratisat. Aveam o situatie. Ma uitam de sus la el cum statea atarnat la limita UGG-ului. Am ras. I-am explicat ca e amuzant ce face, doar ca eu nu ma simt deloc bine, si mi-as dori sa-mi continui drumul. N-a stat pe ganduri si mi-a eliberat membrul inferior, mi-a urat calatorie placuta si s-a realaturat gastii.

2. Localizare: Bucuresti, Piata Iancului

Anul: 2009

Doi pe o banca. El si el. Ma vad nevoita sa trec prin fata lor. Se uita atent la mine. Ma uit in alta parte. Nu le pasa. Isi continua holbatul. In cele din urma, unul dintre cei doi ii spune celuilalt pe un ton destul de ridicat incat sa-l aud:

“Sa dea Dumnezeu sa ma vezi insurat cu fata asta!”

3. Localizare: Bucuresti, Eroii Revolutiei

Anul: 2010

Merg mancand o ciocolata. Din fata se apropie doi. Tot el si el.

Bonobo 1: Domnisoara, imi dai si mie din ciocolata ta?

Raspund categoric negativ.

Bonobo 2: Imi dai si mie numarul tau de telefon?

Bonobo 1 vizibil iritat catre Bonobo 2: Ba, da’ bou esti! Pai tu crezi ca daca nu mi-a dat mie din ciocolata ei se uita la tine? Nu vezi ce urat esti?

4. Localizare: Bucuresti, Piata Unirii

Anul: 2008

Trecem unul pe langa altul, traversand Dambovita. El ma remarca din multime. Imi face un compliment slefuit cu barda. Apoi, cu muzele pogorate asupra-i, imi dedica o manea unplugged. Era ceva cu femeia vietii mele. L-am compatimit.

5. Localizare: Bucuresti, Pache Protopopescu

Anul: 2010

Un pusti de vreo 14 ani trece cu bicicleta. Se uita la mine, imi zambeste, imi trimite un pupic din varful buzelor si zboara mai departe. Nu-i pot refuza un zambet si-i trimit o bezea.

Concluzie:

Oameni buni, vorba lui Banica, nu va mai strofocati. Lasati fetele sa treaca pe strada nestingherite, oricum nu va alegeti decat cu o privire, macar sa nu fie plina de scarba.