E o poezie pe care o caut de de ani de zile. Am auzit-o la televizor cand inca nu stiam sa tastez. Degeaba m-am chinuit s-o memorez atunci. Nu mi-a iesit decat prima strofa. Si-acum, dupa aproape 15 ani, ma face sa rad. Bine, o si recit intr-un fel in care m-as jena in fata voastra. Inca. :) Dar, cine stie, daca ne mai apropiem mult, poate ma filmez si v-arat si voua. Dar sa ramana intre noi si You Tube-ul, ok? :D

-  Mai, nevasta, zice Haplea,

Pantalonii astia-i vezi?

Hai, te-apuca si degraba

Cu o palma sa-i scurtezi !

Caci diseara … hei, diseara

Este mare tambalau,

Merg la nunta lui Tanase

Si-o sa fie lata, zau.

Insa-aude si baiatul

Doar il stiti pe Haplisor –

Pe furis, ia pantalonii,

Merge drept la croitor.

Si-i dadu ca sa-i scurteze.

- M-a  trimis, ii zice, tata,

Ca sa-i tai un lat de mana

Si-ntr-un ceas sa fie gata.

Croitorul, se-ntelege,

I-a scurtat, i-a potrivit.

Haplisor isi zice:” Tata

O sa fie multumit. »

Asteptand sa-i dea rasplata,

In cuier i-a atarnat.

Cand ii vede Haplea-si zice:

“Frosinica i-a uitat.”

Se-apuca sa-i faca singur,

Si-auziti-l sa pofteasca

Croitorul cel mai mester

Mai frumos sa-i potriveasca.

Mai tarziu nevasta-si zice :

« Pantalonii i-am uitat »

Si sculandu-se grabita,

Inc-o data i-a scurtat.

Imbracandu-i,  Haplea vede

De genunchi ca i-au trecut:

«- Frosinico, striga dansul,

Vin` sa vezi cat am crescut ! »

Culeasa de pe http://www.scritube.com/.