One day in Periș

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Pin It Share 0 Email -- Filament.io 0 Flares ×

Dac-ar fi s-ascultăm tot ce debitează Plutarh, atunci ar trebui să credem că Alexandru cel Mare a ajuns in India. Unde-a dat peste întelepții nudiști (atenție, o să folosescu un cuvânt greu!), gimnosofistii. Aceștia erau deja celebri pentru răspunsurile concise și (ați ghicit!) pline de înțelepciune pe care le dădeau, dar s-au făcut remarcați de Regele Regilor abia în momentul în care au început să-i instige soldații la nesupunere. Tupeiști rău! E, Alexandru, care avea ciudă pe ei și care frecventase școala de vară a lui Aristotel (cc Momo), s-a gândit să-i provoace la un concurs de înțelepciune. Un fel de Robingo fără Horia Brenciu, dar cu multă piele și cuci goi. Cel care dădea primul răspuns prost ar fi fost ucis pe loc. Juriul, format dintr-o singură persoană, cel mai bătrân dintre înțelepți. Și-au tot adresat ei și răspuns la întrebări, iar când a venit vremea departajării, Alexandru cel Mare a rostit:

– Și, spune-ne, înțeleptule, care dintre noi a răspuns mai bine la întrebări?

La care înțeleptul în înțelepciunea sa a replicat:

– Ați răspuns unul mai prost decât celălalt.

(Vă-ntrebați, probabil, ce treabă are titlul cu ocolul pe India.)

Iar pentru că noi suntem unul mai “retard”decât celălalt, am decis ca, din moment ce una dintre noi nu a ajuns anul acesta la Paris, măcar să n-o prindă Crăciunul fără să vadă Micul Periș. Așa că ne-am luat repede un bilet la Perișian Airlines și-am zburat spre Orașului Opaițelor. În 40 de minute, eram in aeroportul din Periș, un Charles de Gaulle rural, cu un volum al activităților care îl situează pe locul al treilea în Europa după Heathrow și cel din Frankfurt: numai în 2011 traficul de pasageri a fost de peste 2! Pentru că știam că Săptămâna Modei la Periș era în toi, am avut grijă să port un superb paltonaș fucsia care-a întors toate capetele din căruțe și tractorașe, ba chiar și unele ridicate peste gard. Am fost o apariție. Ce n-a văzut Perișul!

Primul obiectiv periștic a fost restaurantul de lângă gară. Judecând după nume, ”Pelicanu”, o adevărată călătorie culinară în jurul Mediteranei. Ne-am închipuit că, într-o zonă care roiește de turiști, prețurile trebuie să fie exorbitante, așa că nu ne-am încumetat să intrăm, am apucat pe Champs Elysees (mai mult Champs decat Elysees) și ne-am continuat promenada.

Ținta noastră? Galeriile Lafayette din localitate, neaoș intitulate Supermagazin. Nici aici n-am intrat. Eram on a budget, iar opulentele vitrine ne-au sugerat deloc discret c-ar trebui să ne limităm la Zara, Mango și alte firmulițe cu prețuri pentru #săraci.

Cum călătorului îi șade bine cu drumul, am luat metroul până în centrul financiar al orașului, în apropiere de La Grande Arche de La Defense. Atâta ne-am holbat la zgârie-nori, că ne-a luat cu amețeală.

Tot prin zonă, din pură întâmplare (ca să vezi ce-nseamnă norocul turistului), am dat peste cel mai tare outlet în care am călcat vreodată. Pe lângă faptul că arăta senzational (am zis senzational, da?), avea și toate   brandurile de care în alte magazine nu te poți atinge: Mucci, Herpes, Șanel, Iv Sfântu’ Laurențiu, Marc Jacobs Kronung cu Alintaroma sau Versate. Toate la super prețuri!

Am trecut pe lângă Ikea perișiană, una cu mobilă adaptata specificului local, și ne-am uitat puțin la canapele, dar, din nou, mult prea fancy pentru noi. Deși încă-mi stă gândul la una dintre ele… Maybe one day…

Momentul culminant al călătoriei a fost însă întâlnirea cu catedrala Notre Dame de Periș. IN-CRE-DI-BI-LĂ! Du haut de toutes ses pierres nous regardait de travers. Îți dai seama cât ești de neînsemnat pe acest Pământ când te afli în fața unei asemenea maiestuozități. Sute de ani de cultură concentrate într-un singur edificiu. Dac-ar fi o singură catedrală gotică în viața asta, v-o recomand pe cea din Periș!

Cum cultura nu ține de foame, am plecat în căutarea unui restaurant cu specific local unde să ne îndestulăm. Imediat cum treci de Hotel de Ville, dai peste un restaurant underrated după părerea noastră: Pizzeria Palmierul. Unul dintre noi a ales o pizza, iar una dintre noi s-a mulțumit să se cherchelească dintr-un Irish Coffee.

Da, a fost obositor, costisitor, dar a meritat! Recomand oricui să vadă măcar o dată în viață Perișul. Cea mai potrivită perioadă a anului pentru vizite ar fi primăvara târziu sau la începutul toamnei. În perioada în care l-am văzut noi, era excesiv de aglomerat: turiști la tot pasul.

After all, we’ll always have Periș!