Aveam patru ani la primul control oftalmologic. Ma jucasem prin praf si capatasem, din cate imi amintesc, o conjunctivita. Nu tin minte decat ca era sfarsit de vara si ca cea care m-a examinat a primit drept spaga un pepene verde. Asa era pe-atunci. Spaga se primea-n natura: pachetul de Kent, punga de cafea Alvorado sau ciocolata chinezeasca erau mai apreciate decat un plic plin cu bancnote strecurat in buzunarul halatului alb.

Ce m-a deranjat atunci si mi-a ranit egoul dracesc a fost ca, la testul oftalmologic, doamna doctor Vicea m-a tratat ca pe un copil de rand, nestiind ca-n mine zace nerv malditesc. M-a asezat in fata panoului cu litere descrescatoare, mi-a pus la indemana niste jetoane cu aceleasi litere si, cu un indicator, imi arata literele de pe perete.

- N, ziceam eu, cand batul isi aseza varful pe litera cu acelasi nume.

- Nu, nu. Ridica jetonul! se impotrivea ea

Dar nu ridicam jetonul cu dat dracului. Obisnuita ca adultii sa ma creada pe cuvant, nu intelegeam de ce nu ma ia in serios si nu accepta ca, intr-adevar, stiu sa citesc.

Maica-mea a intervenit si-a incercat s-o lamureasca, dar n-a fost chip. Pana la urma, am renuntat la orgoliu si-am ridicat in scarba nenorocitul de jeton.

Tot drumul spre casa, am dezbatut problema indoielii oftalmologului. De ce nu m-a crezut, mami?

***

Ieri, fix pe 8 septembrie, cand Pamantul s-a rotit a 27-a oara in jurul Soarelui cu mine pe el, m-am pomenit cu un ochi rosu. Nu tot, doar coltul extern stang. De dimineata, mi-am propus sa-l ignor. Sa nu-l bag in seama, ca poate trece singur. Oricat as fi disimulat eu si oricate bucurii mi-ar fi provocat colegii, la aniversara, ochiul tot spre mac dadea. Nu-i bai, rosul e o culoare frumoasa si-i chiar in trend, dar parca daca-i aveam pe amandoi asortati, mai mergea, dar asa…

Am dezbatut problema in plenul departamentului si-am decis ca cel mai intelept ar fi sa ma afisez la Urgenta, la spitalul Lahovari. Ca sa nu bag in sperieti lumea pe strada, mi-am disimulat farul in spatele ochelarilor de soare.

Bepurele EPSD, dupa mare mila lui, si-a insotit prietena la Urgenta, constient fiind de tampeniile pe care aceasta le-ar putea intocmi sub influenta atropinei.

La intrare, indicator vizibil chiar si pentru ochiul meu stang: “Pacientii sunt obligati sa solicite bon de ordine“.

O, Doamne, am intrat si noi in randul lumii, ne-am zis si ne-am indreptat cu emotie-n pas spre biroul impartitor de bonuri. Doamna din spatele lui s-a uitat a mirare la mine. Nu-mi intelegea intentia. I-am solicitat bonul de ordine.

- De aici nu se iau bonuri de ordine.

- Dar scrie sus, deasupra capului dumneavoastra…

- Mergeti in sala de asteptare si intrebati cine e ultimul la coada, la Urgenta.

Mda. Cum nu mai era loc de dezbatere, ne-am asezat la coada. In fata noastra, vreo 7-8 persoane. Toti cu probleme la ochiul stang, dupa cum a sesizat Bepurele nihasian, care si-a avertizat urmaritorii de pe Twitter c-ar trebui sa-si tina sub supraveghere ochiul stang.

Dupa doua ore de asteptare, sunt poftita. Intru zambind, c-asa stiu eu ca e frumos. M-am lamurit ca nu era frumos si ca oftalmologii tot nu si-au depasit neincrederea in ce ma priveste.

- Nu pareti o urgenta, ma previne doamna doctor rezident Lutic.

Io, care ma stiam cu ochiul rosu-n cap, mi-am indepartat abil zambetul si-am tinut s-o persuadez ca sunt o urgenta, bolboindu-ma catre dumneaei.

S-a lasat induplecata si a decis sa ma trateze. Asistenta m-a asezat pe un scaun, mi-a turnat acid sulfuric in ochi (la cat de tare durea, n-avea cum sa fie altceva) si m-a indrumat spre microscop.

Doamna doctor m-a certat pentru machiajul deloc potrivit unui examen oftalmologic si nu mi-a oferit sansa de a ma justifica. Mi-a picurat atropina in ochisor si m-a eliberat.

- Veniti peste 15 minute.

Cele 15 minute s-au scurs ca 5, asa ca iata-ma inapoi.

- Aveti o zgarietura pe ochi.

Aoleeeeeu, cerul si pamantul, amandoua mi-au picat in cap. Am o zgarietura pe oooochi! Vaaaai! Cum e posibil?

Era posibil sa ma zgarii chiar si fara sa-mi dau seama. Pesemne ca un fir de nisip s-a insinuat in ochi, eu am frecat ochiul, firul de nisip frecat a ranit ochiul, ochiul s-a inrosit, eu am ajuns la urgenta. De ziua mea.

Inchei acest articolas cu o premonitie prin SMS, marca Anca_N: “(…) sper ca ai primit macar 80% din lista de cadouri + inspiratie pentru Maldita.ro“. N-a avut ea dreptate? :)

Si totusi, de ce nu ma cred oftalmologii pe cuvant?