Micul Şuţilescu

1 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 1 Email -- Filament.io 1 Flares ×

Dacia, na, nu-i ca Roma! Iar procurorul cu alură de Micky Mouse are obrazul mai gros decât talpa lui Corrado Cattani!

În ţara cu jumătăţi de generaţii care nu promovează Bacalaureatul (atenţie, am zis “nu promovează”, nu “nu promovează cu 10”), întâiul dintre miniştri este prins cu plagiatu-n sac. Dacă la primul eveniment toţi se tăvălesc pe jos de râs arătându-i cu degetul pe “repetenţi” – uitând că ei înşişi n-ar fi luat sfântul 5, dacă legea căratului de sacoşe la şcoală n-ar fi existat – când vine vorba despre furtişagul premierului României, strâmbă din nas a “mare scofală”!

Ma uimesc, mă şochează, mă revoltă astfel de atitudini venite din partea societăţii civile, din partea celor care nu sunt mânjiţi nici cu roşu, nici cu portocaliu, din partea celor care ar trebui să se indigneze, să fiarbă sângele-n ei când unul menit să ne reprezinte-n lume trage un vânt în biserică şi, mai mult decât atât, se preface că n-a auzit nimic. Ba îi mai face şi surzi pe cei din jur!

Opţiunile politice sunt oglinda unui popor

În ţara lui “aşa, şi?” care votează cu zecile de mii cu un partid grotesc, o irealitate a politicii româneşti, un partid care-ar trebui să-şi pună drept semn electoral arena circului sau nasul de clovn, PPDD, în ţara asta, oamenii ridică din umeri şi merg mai departe. La urma urmei, dacă ciordeala lui Ponta nu-mi ia ceapa prăjită din tocană, nu mă interesează. Suntem un popor care nu ia personal bătaia de joc a clasei politice. Suntem un popor care e de părere că “eh, dacă nu mă afectează pe mine cu nimic, de ce să apuc furcile si topoarele?” Suntem un popor scuipat in frunte de ani de zile de păcălici pe care noi înşine îi punem în fruntea ţării. Şi nici asta nu ni se pare revoltător!

Trăim ameţiţi de damful morfinic al pomenilor electorale şi nu mai suntem în stare nici să reacţionăm când ni se râde-n nas şi ne luăm câte un dos de palmă peste bot la fiecare 4 ani.

“S-arunce primul piatra cel care n-a copiat în viaţa lui!”

Nu, Radule, nu “să arunce primul piatra cel care n-a copiat în viaţa lui”! Nu aşa gândeşte un tânăr! Şi, mai ales, nu aşa gândeşte un tânăr inteligent ca tine! Nu comparăm fiţuicile dintr-a şaptea de la biologie cu teza de doctorat (!!!) a unui fost procuror (!!!) actual prim-ministru al României (!!!) şi (Doamne, fereşte viitor preşedinte!)! Nu comparăm comentariile învăţate pe de rost pentru Capacitate cu una dintre cele mai prestigioase distincţii academice! Nu comparăm trecerea corigenţei cu o lucrare de doctorat, la care, prin definiţie, trebuie să se înhame doar persoane care au aprofundat domeniul respectiv în asemenea măsură, încât sunt în stare chiar să aducă noutate, perspective noi de analiză, soluţii pe care nicio altă lucrare de până atunci nu le-a adus! Lucrarea de doctorat n-ar trebui să fie un bibelou din sufrageria oricui s-a înhăitat cu alţi prădători dintr-un oarecare partid!

Băsescu e de vină!

Băsescu e de vină pentru o mulţime de lucruri care nu merg bine în ţara asta! Sau, mai bine zis, ŞI Băsescu e de vină! Dar nu poţi s-arunci vina, ca-n gimnaziu, pe cel care te-a pârât, când tu comiţi o eroare de asemenea proporţii. Îmi sună şi acum în minte cuvintele colegului mai încet la minte din clasele primare: “m-a greşit Adi, doamna!” Nu Băsescu l-a “greşit” pe Ponta atunci când acesta a copiat pagini întregi din lucrarea lui Dumitru Diaconu! Cum poţi tu, ca premier al României, să te aperi spunând că da, ai copiat, dar Băsescu e de vină pentru faptul că, acum câteva zile, a repetat în mod obsesiv “doctorul Ponta“? Cum pică această pseudo-argumentaţie logică venind din partea unui absolvent de Drept, pentru care eseul argumentativ n-ar trebui să fie chiar o piatră de încercare? Cât de important este cine a scos la iveală acest fapt? Într-o societate normală, acest fapt n-ar trebui să conteze deloc!

Lucrarea de cotcodac

Am auzit, spre stupoarea mea, şi opinii precum: “dacă ăla de la care se spune că a copiat nu depune plângere, cu ce ar trebui să ne deranjeze pe noi?” Clarific tot printr-o comparaţie vulgară: “dacă o femeie este abuzată de soţul ei şi nu depune plângere, noi, vecinii de palier, ar trebui să rămânem indiferenţi la durerea ei?” Dacă păgubitul nu reacţionează, noi n-ar trebui să ne revoltăm împotriva “păgubitorului”? Bunul nostru simţ de “român verde” cu cei şapte ani de-acasă, aşa cum ne place să ne intitulăm, n-ar trebui să ne dicteze imperativ altceva?

Colac peste pupăză, se face o mare confuzie între două persoane cu acelaşi nume de familie (ce ironie caragialiana!). Ion Diaconu este cel care i-a semnat prefaţa lucrării de doctorat lui Victor Ponta. Dumitru Diaconu este cel care a scris lucrarea care se presupune că a fost plagiată de Victor Ponta. Percepeţi diferenţa?

Şi pentru ca această comedie a erorilor să fie completă, Victoraş aruncă în zeflemea cum că s-ar lepăda de titlul de doctor. Nu-i trebuie! Nu-i pasă! Îl doare-n Udrea! Să şi-l bage-n băsescu! Păi cum? Aşa uşor? Nu se presupune că, pentru a obţine titlul de doctor, ţi-ai sacrificat ani din viaţă dedicându-te studiului şi scrisului? Nu se presupune c-ai învăţat de ţi-au ieşit ochii din cap? Nu ţii la lucrarea aia pe care ai văzut-o uneori de dimineaţă până seara, ca la copilul tău? Nu pot să nu-mi amintesc de o parabolă citită în clasele primare: un fiu, ca toţi fiii risipitori, cheltuie banii părintelui. Este izgonit de-acasă şi, prin urmare, silit să muncească pentru a-şi câştiga existenţa. Pocăit, se întoarce la ai lui şi-i oferă tatălui cei câţiva galbeni pe care îi strânsese. Tatăl îi aruncă în foc. Tânărul, disperat, se-azvârle lîngă foc, şi, fără a ţine cont de jarul care-i ardemâinile, îşi salvează agoniseala. Cunoscuse valoarea banului muncit.

Noi suntem generaţia pe care n-a spălat-o Ilici pe creier cu şampon de urzică! Noi suntem ăia despre care se fac reclame lacrimogene care ne-ndeamnă să reuşim împreună! Noi suntem ăia care-ar trebui să-nveţe că, mai-nainte de-a salva vămi şi roşii montane, ar trebui să ne salvăm respectul de sine!