Prin 2001, mama s-a referit la mine ca la “un copil foarte dificil”. E educatoare. Deci, trebuie sa fi vazut multe la viata ei: de la copii cu probleme de dezvoltare mintala, pana la mici genii care pun intrebari uluitoare. Si, cu tot cultul personalitatii, nu cred ca intru in a doua categorie. Dar parca nici in prima. Cert e ca de la acel moment introspectiv, eu nu nici nu mai stiu cum sa ma iau. Ma port cu mine insami cu manusi, ca nu stiu cand imi sare tandara.

Vertijul meu psihic e de notorietate, iar cei cinci care cititi ce scriu eu aici stiti asta. Imi place singuratatea. Bine, nu in sensul de pustnicire siberiana, dar, din cand in cand, prefer sa raman doar eu cu mine, intre 4 pereti, fara muzica si nu le mai raspund nici vocilor din capul meu. Si, ca sa duc patologia pana la nivelul de puzzle pentru Freud, nu vreau  sa vad pe nimeni, nici macar pe cei mai dragi si mai dragi dintre cei dragi. Asadar, sociopatia e generalizata, nu se indreapta spre anumite persoane. Daca te iubesc nu inseamna ca vreau sa te si vad. :)

Din fericire, nu dureaza. Din nefericire, revine periodic. Ca menstruatia. Dar nu odata cu ea.

Bun. Acum ca ne-am lamurit, luati de cititi:

Sub o râpă stearpă, pe un râu în spume,
Unde un sihastru a fugit de lume,
Cu vărsarea serii un străin sosi.
— ,,Ştefan al Moldovei vine a-ţi vorbi!”
— ,,Ştefan al Moldovei, Daniel îi spune,
Să aştepte-afară! Sunt în rugăciune.”
— ,,Bunule părinte! Sunt rănit şi-nvins;
Însăşi a mea mumă astăzi m-a respins!
Viu sa-ţi cer povaţa dacă nu-i mai bine
Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?”
Daniel Sihastru domnului a zis
— ,,Ma înşeală-auzul ori eu am un vis?
Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie,
Dar cu umilinţă lanţu-l încovoaie!
Ce e oare traiul, dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Viaţa şi robia nu pot sta-mpreună,
Nu e totd-odată pace şi furtună.
Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi
Pentru neatârnare, oameni şi pământuri;
Dar nu ai p-acela ca să-i umileşti!
Poţi ca să îi sfarâmi; dar nu să-i robeşti!
Dacă mâna-ţi slabă sceptrul ţi-o apasă,
Altuia mai harnic locul tău îl lasă!
Căci mai bine este supus lăudat,
Decât cu ruşine domn şi atârnat!”

După-aceste vorbe, Ştefan strânge-oştire

Şi-nvingând păgânii nalţă-o monastire.