Deci e clar, mai mult dau cu oistea-n gard, decat sa-si creasca vanzarile si simpatia. Toata lumea fuge de ei ca dracul de tamaie!

Da, atentia asta sporita fata de client este de fapt o musamalizare a faptului ca le e frica sa nu furi ceva. Asta e impresia mea. Oricum, cind ma mai duceam pe acolo le expediam rapid pe alea. Uite de ce e mai bine sa alegeti blogul meu de bijuterii. Pentru ca meritati )

dadadadadaaaaa

super enervant. stiu ca fetele alea nu au nicio vina, insa cineva de la headquarters a inteles gresit ideea de customer service.

Eu ies nemultimit din mai toate magazinele pe care le vizitez. Ma enerveaza cand sunt abordat in genul Meli Melo dar ma enerveaza si cand alerg cu disperare dupa o vanzatoare care parca imi ocoleste privirea. Uff, cate probleme am.

Yatzi: Stai ca nu mi-am revenit inca din lesin. Pai bine, mai, baiatule, diiiiitamai sportivul, ce cauti tu la Meli Melo? Ce sa-ti iei? Fluturas pentru bretonel?

si eu care credeam ca sunt singura care se ascunde in spatele la “ma uit!multumesc!”

somebody tell the manager!…

@Alinalore: Si eu credeam ca sunt singura, dar cand am aflat ca mai sunt si alte oropsite, am rabufnit pe blog.

Ma dor falcile de ras si ma tin cu mainile de ele k sa se mai destinda. =))

Pai chiar n-as avea ce sa imi iau de la Meli Melo. Am intrat de cateva ori remorcat )

@Yatzi Sa repetam impreuna Accessorize sau Moa. )

cea mai tare faza pe care am vazut`o la meli melo era un tip, vai de capu` lui, consultant vanzari sau cum i`o fi zicand care vroia sa dea sfaturi de asortare si alte cacaturi asemenea..ba frate, nu`i domeniul tau acolo, give up

@Cipoc Unii e buni. Daca mai e si gay… te-mbraca ala de nu te vezi.

Ce-i drept, chiar e enervant zâmbetul lor uneori, mai ales că sunt şi multe, mai multe decât chiar clienţii.
Dar îmi amintesc mereu exact ce spui în final: că nu e vina lor, şi bag mereu acelaşi text, cu mulţumirile de rigoare.
Dar ce mă enervează mai tare este tipa de-mi ia banii şi mă întreabă dacă mai doresc ceva. Nu de alta, dar mie mi-e cam ruşine să spun omului “nu”. Şi mă trezesc că-mi vâră pe gât tot felul de ciudăţenii complet inutile pentru care mă înjur în gând din chiar clipa în care pe gură îmi iese “da” în loc de “nu”.

@maria Vezi, din cauza ta fac asa. Ca le merge strategia cu unii clienti, asa ca de ce s-o schimbe? Data viitoare, fii puternica! May the force be with you, Maria! )

Meli Melo totusi supravietuieste, e clar ca nimeni nu a inceput revolta, nimeni nu i-a dat vreunei vanzatoare 2 palme de control. Oare fetele robotel au acelasi text si acasa? “iubitule, bine ai veni, te pot ajuta cu ceva? ai nevoie de un cosulet/bere/calut de mare/ cheie franceza/ o iubita normala?”.
Ma rog, eu urasc mai tare vanzatoarele din magazinele scumpe, fetele alea care se uita la tine de parca nu meriti sa le calci podeaua ceruita si care par ca au acasa toata colectia din magazin, iar tu nu o sa cumperi niciodata nimic de acolo. La o asemenea atitudine eu nici nu o fac!

Oooo, cineva si-a facut curaj sa comenteze. )

Referitor la magazinele scumpe, credeam ca doar pe mine ma inhiba, ca am self-esteem-ul scazut. )

Well, dacă gândim lucrurile astfel, I kinda feel a little bit of shame… şi parcă nu mi s-ar mai părea atât de urât din partea mea să spun simplu… “would you like to f***ing disappear and just leave me alone?” Căci aşa aş ajuta o mulţime de alţi nefericiţi. Good point! Mă înclin!

@Maldita> Mi-am promis în sinea mea că o să-l strâng de gât pe trainerul de vânzări care a imaginat această imbatabilă “strategie” de customer care.
@Ortansa> fată dragă, pe podeaua ceruită te comporţi ca o divă şi arunci cuvinte preţioase: exemplul meu în magazinul de parfumuri scumpe:
“- Ea (vânzătoarea, de undeva de sus): Cu ce vă pot ajuta?
- Eu (profanul care era setat numai pe Kenzo): Eu sunt fan Kenzo, însă nu mă limitez, îmi puteţi recomanda un parfum de sezon (iarnă, ceva de mosc sau lemn de santal sau cedru, eventual ceva nuanţe spre tutun?”
Urmarea? A început să citească etichete (logic, habar n-avea) şi după ce a aruncat două cuvinte s-a cărat, iar eu mi-am văzut mai departe de mirosit parfumuri. Drept urmare aşa am ajuns să-mi iau Guerlain.
…ca precizare eram venit direct de la muncă (eram în deplasare – rămăsesem fără Kenzo) şi aveam pe mine o pereche de blugi ponosiţi, nebărbierit şi cu ditai rucsacul de laptop în spate

Mihai: Esti idolul meu in aceasta viata! Zi-mi si mie un text sa-l invat pe dinafara si sa-l pot recita vanzaroarelor, ca eu nu ma pricep la parfumuri, dar imi place sa-mi mai bag nasucul in cate unul.

PS: Vreau sa-mi dai un autograf pe acest blog.