As fi crezut ca imobile superbe precum Casa Vernescu nu exista decat in alte capitale europene. Si prin vederile noastre interbelice, ingalbenite, care lasa mai mult loc imaginatiei decat privirii atente. Nu stiu daca e singurul loc din Bucuresti atat de taietor de respiratie, dar e singurul pe care am avut bucuria sa-l descopar. Aproape in amanunt.

Nu s-ar fi intamplat fara mailul venit de la Adina, ambasadoare plenipotentiara HotCity si fara Alina Constantinescu, tanara si draguta domnita specialista in marketing la Casa Vernescu.

N-am spus, desi ar fi trebuit, ca e, de fapt, un cazinou cu o cafenea la purtator. Primul cazinou. Superba cladire pe Calea Victoriei, armonios descrisa de cuvintele lui Hoinaru.

Am baut iaurt cu fructe (fructe, fructe), cold chocolate, am mancat prajiturele bune-bune (mai ales alea cu fulgi de migdale – si-acum le visez), ceai verde cu maiestrie preparat si-am jucat la ruleta. Nu, stati linistiti, n-am castigat iar, desi eram atat de aproape! Au iesit castigatoare numerele 25 si 27 si ghiciti pe ce mizasem eu? Pe 26!!! M-o fi parasit norocul si-oi incepe si eu sa am succes la ce chiar imi doresc? :-?

In cele din urma, la tombola milei, unde am tras carti prestabilite ca fiind castigatoare, m-am ales cu o frumusete de butoni, doi la numar, in forma de carti de joc. “Ce sa fac eu cu butonii?” mi-am spus. Sa-i port la bretele? Nu se cadea. Asa ca am facut un troc cu Laurentiu, care am inteles c-ar avea planuri de insuratoare. :-p Ce puteam sa primesc la schimb? Prajituri! :D Mi s-a parut un targ bun. Mai facem afaceri impreuna.

Am plecat cu prietena mea, Anca_N si cu noul nostru prieten, Hoinaru, care, cuprins de o galanterie interbelica ne-a transportat cu Hoimobilul personal pana la portita. Dar asta n-a fost tot. In timpul calatoriei, am avut parte de un recital unplugged, un cover al melodiei “I Will Always Love You”. Solistul n-a cantat singur, a reusit sa mobilizeze publicul din dreapta si de pe bancheta din spate a masinii. Astfel ca, la orele 21:30 trecute fix, patru viitori beatlesi au lasat eticheta deoparte si au urlat in concordanta cu plamanii, pe Magheru.

Finalul calatoriei s-a soldat cu un gest regretabil din partea mea. Reflexul cauzat de intoarcerea acasa la ceas de seara cu taxiul m-a tradat si m-a facut sa scotocesc prin geanta dupa bani. Iarta-ma, Arhanghel al literaturii romane. :)