În blogosferă, ca-n curtea şcolii

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Email -- Filament.io 0 Flares ×

Râdem de cel mai tăntălău dintre noi, îi furăm căciula, o aruncăm de la unul la altul şi-apoi râdem cu gura până la urechi de sforţările lui chinuite.

Ne minunăm când tocmai ăla care bate toată ziua mingea pe maidan ia 10 în teză la română, iar profa îl pune s-o citească tare, în faţa clasei.

Ne înfuriem când vedem că unii copiază cu nesimţire sub ochii dirigului care se face că nu observă.

Ni se ridică păru-n cap când ăia cu notele umflate sunt trimişi la olimpiadă, dar ne bucurăm când noi între noi ne cunoaştem ierarhia şi ascultăm vocile care mai contează şi-n afara coroniţelor de la final de an.

Facem galerie când se-apucă doi la trântă şi-apoi ne dăm viteji c-am fost şi noi acolo, de faţă, când s-a-ntâmplat.

Ne uităm cu ciudă la alea mai frumoase şi mai populare şi ne-ntrebăm de ce ele şi nu noi.

Râdem de alea mai urâte şi facem pariuri precum: “cât de beat să fii…”

Ne smulgem părul din cap când vedem că tocmai compunerea ăluia care bagă cele mai multe clişee (şi alea copiate din cărţile la fel de proaste ca el pe care le-a citit) ia 10.

Încercăm s-arătăm că, deşi ăla a luat premiul I dintr-a-ntâi până-ntr-a opta, nu-nseamnă că-i cel mai bun, ci, cel mult c-a ştiut de la cine să copieze.

Ne ofticăm când ni se spune că suntem proşti şi nu ne mai gândim că, poate, venind de la unul mai deştept decât noi, chiar e adevărat.

Ne uităm în carnet şi, mândri nevoie mare de suita de 10, nu ne mai punem problema: “eu chiar sunt atât de bun?”

Ne pomenim vorbind în ore, în toate orele, pe toate subiectele, şi repetăm la nesfârşit banalităţi pe care alţii nu le spun nu pentru că nu le-ar cunoaşte, ci pentru că bunul simţ le controlează logoreea.

Ne facem chip cioplit din profi pe care nu-i putem nici măcar suspecta de substanţă.

Şi dacă, într-o zi, tezele vor fi corectate de o comisie străină?

Blogosfera noastră încă mai trăieşte scumpii ani de liceu cu emoţii la română.