FITS fara fitse

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Pin It Share 0 Email -- Filament.io 0 Flares ×

Introducere: Nu ma-mpac cu cifrele. Decat cand sunt pe bonurile fiscale pe care le primesc in urma achizitinarii de pantofi. Si poate nici atunci. Nu folosesc cifrele decat in caz de urgenta. Inainte sa sparg geamul. Dar de data asta, nu ma pot abtine sa nu le folosesc. In acest caz particular ele graiesc mai mult decat cuvintele (?!) si sunt mai expresive decat imaginile (?!).

Festivalul International de Teatru Sibiu, in cifre:

1 – cel mai important festival anual de artele spectacolului din Romania.

3 al treilea din lume.

18 – Varsta. Prima editie a avut loc in 1994. (In ce domeniu se mai poate lauda Romania ca este pe locul III in lume intr-un top pozitiv? Nu trebuie sa-mi raspundeti acum, va las timp de gandire.)

30 – Aproximativ. 30 de spectacole si de manifestari teatrale pe zi.

60 000 – De spectatori in prima zi.

180 000 – De spectatori in primele trei zile.

Festivalul International de Teatru Sibiu, in vorbe:

A fost prima editie a festivalului la care am participat si, sper, nu si ultima. Cu Nihasa, Pietricel, Roxana Precu, Auras Mihai alaturi si Ruxa din umbra, ne-am cam facut de cap pe scena imensa in care se transforma orasul in aceasta perioada.

Eu cred ca Sibiul e unul dintre cele mai frumoase orase din Romania. Cu “prejudecata” asta am plecat la drum, cu ea m-am intors. Dar frumos ca-n timpul festivalului, niciodata nu l-am vazut. Stai linistit la o terasa, In Piata Mare si te trezesti cu trupa de actori, acrobati, dansatori, cantareti langa tine. Lumea se-aduna roata, toate privirile se-ndreapta catre momentul artistic desfasurat in plina strada. Cand se incheie, te-ntorci zambind la berea ta, pentru ca stii ca va mai urma un spectacol, aparut de nicaieri, cand nici nu te-astepti.

In zilele de festival, nu stii incotro s-o apuci. Sunt atatea evenimente care se desfasoara in paralel, incat, daca nu stii nimic despre ele, ajungi sa le alegi cu ala-bala. Oricum, in pierdere nu iesi.

Festivalul International de Teatru Sibiu, in poze, la Roxana si Auras.

Sibiul. Mi-a placut mult orasul. Chiar ma intrebam stand la o terasa (Atrium) de ce aleg sibienii sa traiasca in Bucuresti. Orasul asta mi-a lasat asa o senzatie de civilizatie, calm, ordine, curatenie, ca nu pot gasi alte argumente in afara celor financiare.

Sibienii. Lenti. “Inceti”, ar spune Auras si-ar exaspera-o pe Roxana. N-or fi toti asa, dar majoritatea chelnerilor cu care am intrat noi in contact, se miscau intr-un soi de reluare a reluarii.

Era cat pe ce sa ma-nfurii ca oamenii de pe strada nu stiu sa dea indicatii, ba chiar nu stiu nici cum sa reactioneze cand ii intrebi incotro e sinagoga. Dar, se pare ca atunci cand cautam disperati locul in care avea sa se desfasoare spectacolul “Calatoriile lui Marco Polo” am nimerit noi niste exemplare mai putin garnisite neuronal. Se uitau la noi ca la felul 14. Nu numai ca n-au fost in stare sa ne indrume, dar n-au fost in stare nici sa priceapa ce voiam de la ele. Din fericire, in aceeasi zi de sambata, pe la 19:30, cand cautam disperata un chiosc nenorocit de unde sa-mi iau o sticla de apa, dupa ce mersesem 20 de minute pe jos pe bulevardul Vasile Milea, doua batranele m-au indrumat spre singurul magazin deschis care-mi putea potoli setea.

Mancarea. Din pacate pentru mine, am mancat scump si cam prost. Cu o exceptie: Crama Veche. Din punctul meu de vedere nu e tocmai senzationala, dar mi s-a soptit ca Piscacioasa si Traista Ciobanului ar fi extraordinar de gustoase. ;)

Carciumile – unde includem restaurante, cafenele, terase, baruri. Mi-a placut foarte mult felul in care arata. Foarte mult. Se vede ca nu sunt decorate dupa capul nepriceput al proprietarului, ci cu ajutorul unui specialist.

Mai jos, o mostra a urieseniei mele: