Farmaciile mă-mbolnăvesc de nervi

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Email -- Filament.io 0 Flares ×

Nu mai poţi, mă, nu mai poţi să intri într-o farmacie şi să te uiţi la raftul de cosmetice, că imediat te trezeşti cu o “asistentă” lângă tine:

– Vă pot ajuta cu ceva? Ce v-ar interesa?

Tu ştii deja că urmează un lung interogatoriu şi, dacă n-ai avea câteva şuviţe rebele pe tâmple, s-ar vedea cum îţi pulsează sângele în vene. Oricum, mâinile ţi-au transpirat deja şi încep să te doară din cauza unghiilor pe care ţi le-ai infipt în ele, promisiune a unui răspuns pe un ton civilizat, cu cuvinte alese de-acasă:

– Mulţumesc frumos, mă uit doar. :)

Tu speri că acest “mă uit doar” o să-i închidă gura şi ea o să-şi caute din ochi alt fraier pe care să-l stalkuiască. GREŞIT! Poate replica asta funcţiona pe vremea când intrai cu maică-ta în farmacie şi tot ce-ţi cumpăra era un strugurel roşu aplatizat. Eheheheeei, acum supraveghetoarea nu se lasă aşa uşor bătută, de zici c-a făcut maieutica direct cu Socrate:

– V-ar interesa o cremă anume?

Asta e întrebarea la care îţi vine s-o bagi cu capu-n raft sau să-i răspunzi pe un ton de Hanibal Lecter: “Da, m-ar interesa să aflu totul despre mă-ta!”

Dar n-ai cum, că ţi-ar crăpa obrazul de ruşine gandindu-te la ce părere ar avea maică-ta despre replica asta, aşa că-i răspunzi cu aceeaşi voce angelică:

– Nu ştiu încă, mulţumesc.

DAR EA TOT NU PLEACĂ! NU PLEACĂ! Ea rămâne acolo, stană de piatră lângă tine, uitându-se la fiecare cremuţă pe care pui mâna, la fiecare cremuţă pe care nu pui mâna şi doar o priveşti, la fiecare cremuţă pe care nu o priveşti şi la care doar te gândeşti!!! Citeşti etichetele, dar degeaba le citeşti, uiţi tot, pentru ca EA e acolo, în ceafa ta, în sufletul tău, îţi citeşte la rândul ei gândurile! Şi te seacă, te seacă, te seacă şi te-ntrebi cu ce-ai greşit sau cine le-a învăţat să se uite la tine ca la urs, cine-a considerat vreodată pe lumea asta că e OK să stai în ceafa clientului şi să nu-l slăbeşti din ochi nici măcar când te imploră nonverbal să te duci dracului în spatele tejghelei şi să-l laşi că poate vrea şi să cumpere ceva, nu doar să se zgâiască ca imbecilul la un raft!

Dacă sunt atât de cretină încât am nevoie de ajutorul ei să-mi aleg o cremă de faţă, i-l cer, că nu mi-e ruşine s-o trag de mânecă şi să-i zic:

– Doamna, doamna, nu vă supăraţi, am şi eu una bucată ten uscat, aş vrea o cremă hidratantă, matifiantă, uşoară, de vară, cu factor de protecţie solară 50. Ce anume îmi recomandaţi?

Dar mai fi o variantă. Poate nu e o strategie de vânzări. Poate doar se teme să nu înşfaci crema de 90 de lei de pe raft şi să fugi cu ea ca vântul şi ca gândul, iar gardianul să nu ştie ce furtună a trecut pe lângă el! Dar, dacă-i e teamă că dai cu jula, de ce nu tace? Să tacă şi să se holbeze la tine cât vrea. Să-ţi numere toţi porii deschişi de pe partea dreaptă. Apoi să treacă pe stânga. Dar să te lase în pace să teeeee uuuuiţi la fiecare cremă şi cremuţă până când înveţi totul despre ele, iar data viitoare când te mai mână Satana într-o farmacie să ştii clar pentru ce vii.

Aveţi cuvântul!