Rar coincid gusturile noastre cu ale lor in materie de haine. Daca pe noi ne impresioneaza armonizarea culorilor si accesorizarea potrivita, lor nu le provoaca decat mirare. Ba chiar am auzit indivizi carora cerceii nu le starnesc nici un fior. Pai e posibil asa ceva? Noi pentru cine ne impopotonam si ne chinuim pe tocuri, corsete si alte daravele?

Dar mai bine o lasam pe Miha sa va explic, ca ea stie mai bine. Da, e fata aia care stie cum e cu fashionu’ si care ne-a scris despre UGG-uri in iarna. :)

Zice Mihaela asa:

“Unul din paradoxurile modei este ca o tinuta apreciata de 90% dintre reprezentantele sexului frumos va fi desfiintata prin doua fraze mai mult sau mai putin explicite de un barbat.

O sa imi spuneti ca nici cu femeile nu ti-e usor ca si la ele difera de la una la alta ce  considera frumos, dar nu e chiar asa.

De cate ori nu ti s-a intamplat sa iti pui creativitatea in functiune si dupa doua ore de chinuri groaznice, dupa ce ai probat absolut toata garderoba sa faci alegerea vestimentara cea mai inspirata posibil din punctul tau de vedere si sa vina BARBATUL. Frate, prieteten, coleg de munca ce-o fi. Si sa-ti spuna apatic “Hmm… Mi-a placut mai mult cum erai imbracata ieri.”

IERI!!!! Cand ai purtat un tricou semi-decolorat si o pereche de blugi cam demodati, ieri cand nici nu ai avut chef sa iesi din casa si-ai aruncat pe tine ce ti-a scos dulapul in cale. Si, uite asa, toata increderea in gustul tau vestimentar s-a dus naibii inca o data.

Dar, sa nu mai vorbim din carti si sa trecem la exemple concrete.

Urma sa merg la o nunta. Da, da acele evenimente plictisitoare la care singura bucurie – cel putin din punctul meu de vedere –  este ca te imbraci frumos. Si, mai mult decat ca trebuia sa merg, urma sa fim nasi!

Acum e acum. Cu ce ma imbrac?! Mi-as fi dorit sa fiu eleganta, dar parca nici sa arat “nasa” nu-mi convenea.

Ei, bine, dupa doua luni de incercari, consultari, probari si re-probari am ales tinuta – o rochie scurta indigo (fetele stiu de ce vorbesc) si pe deasupra o fusta cu trena detasabila – despicata in fata. O vedeti mai jos. Eram in culmea extazului de alegere.

Aduc tinuta acasa. O depozitez pe canapea.

Dupa vreo 30 de minute, reactia lui:

- Auzi, ce e cu pelerina aia de ploaie din living?

Eu, intrigata:

- Care “peleeeeeeerina”?!

El, arogant:

- Aia neagra, foarte mare de pe canapea.

Eu, revoltata:

- E rochia mea de nunta.

El, mirat:

- Asa, inchisa? Nu e prea lunga? Nu tarai cu ea pe jos? Nu e incomoda? Daca te calca cineva?

Eu, calma:

- Pai ai zis ca mireasa are trena de 16 metri. Daca ea poate, eu de ce nu pot?

El, incercand sa dreaga busuiocul:

- Ba poti, dar sa nu te aud ca ti-ai stricat rochia.

Ma rog. Deprimata, usor disperata de nepotrivirea momentului, dar fara alternativa, m-am imbracat cu rochia votata in unanimitate de mireasa si de rudele ei de sex feminin.

La urmatorul eveniment de gen, am apelat la o rochie scurta, clasica, fara nici un element care sa o scoata din anonimat.

Rezultatul? Votata de toti barbatii chestionati. Nici un compliment din partea vreunei domnisoare.

E clar. Cale de mijloc nu exista. Ori te imbraci pe gustul tau si-al suratelor de-o seama cu tine, ori alegi variantele pe gustul barbatilor. Ambele gusturi nu le poti impaca.”