In caz de gelozie, spargeti geamul. De preferinta cu capul propriu!

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Email -- Filament.io 0 Flares ×

Cel mai mare defect al meu: sunt eu insami. Cea mai mare calitate a mea: sunt eu insami.

Ii stiti pe oamenii aia care-si schimba atat parul, cat si naravul, in functie de apele in care se scalda? Care pot sa se metamorfozeze, sa se dea de trei ori peste cap si sa devina altii? Sa adopte alt ton si alt discurs de la un interlocutor la altul? Groaznic ii invidiez. Eu nu pot sa ma prefac decat in scris. Fata-n fata, grimasele ma dau de gol. Oricat m-as stradui sa-mi controlez muschii faciali, nu pot si pace! Grimasele ca grimasele, dar ochii! Aia nu pot minti niciodata! Eh, aia e! Sunt condamnata sa fiu Daniela Petrescu oriun’ m-oi duce! Teribila pedeapsa!

Da-i stiti si pe oamenii aia care se straduiesc sa nu te lase sa fii tu insuti cand esti cu ei? Genul ala care-a fost fascinat initial de prsonalitatea ta, pentru ca apoi sa nu-i faca fata si sa-ncerce sa ti-o sugrume? Iar tu, ca proasta/prostul, dupa caz, te gandesti ca poate o fi vina ta. Poate-ai exagerat cu hlizeala, poate-ai intins coarda, poate-ai intrecut masura, usa de biserica nu te stii, deci sigur esti tu. O vreme, te potolesti. Dupa care iti dai arama pe fata sau iti arati culorile adevarate. (Ce expresie preferati?) Si, chiar daca ai KGB-ul pe urmele tale, tot reusesti sa te strecori si sa fentezi “sistemul”.

Gelosi suntem toti. Dar de aici pana la a-ncerca sa-i limitezi libertatea celuilalt e cale lunga si, deseori, pavata cu paranoia.

Am remarcat doua genuri de comportament “gelos”:

1. “STIU TOT CE FACI!” Stii pe dracu’!

Reprosuri pentru orice zambet gresit directionat, pentru orice gluma “mai deplasata”, pentru fulgerele de pe cerul Toscanei, pentru iesiri in oras “neconforme”, pentru conversatii nocturne, pentru cate si mai cate.

Genul care nu ca n-are incredere in tine, ci n-are incredere in el si ca nu-i vine sa creada ca te are, ca e real. Trebuie sa se-ntample ceva rau. Deci sa pandim raul si sa-l combatem! Fara a ne da seama ca raul asa il provocam. Lasa! Ador raul care devine bine.

Ce nu inteleg oamenii astia e ca fidelitatea nu se obtine cu forta, cu amenintari sau cu dovezi aruncate-n fata la proces. Intre a fi si a nu fi impreuna e o linie fina pe care unii o numesc “alegere”.

Cum facem fata?

Pai, simplu: luptam pana la unul! THIS IS SPARTA! Si-ntre timp ne vedem de treaba. De alta treaba.

2. “Stiu ca multi te vor, dar mai stiu si ca esti a mea si ca n-o sa pleci. Iar dac-o sa pleci e decizia ta si ti-o respect. Chiar daca mi se va sfarama sufletul.”

Genul sigur pe el, cu suficiente tigle pe casa, incat sa nu creada ca daca te tine-ntr-o colivie de aur tu nu te poti strecura printre gratii. Care stie ca daca intr-o relatie primesti tot ce-ti trebuie, nici nebun sa fii si n-ai sari in alta. Care stie ca legaturile invizibile sunt cele mai trainice. Si ca increderea o castigi, n-o primesti.

Cum facem fata?

Ii multumim lui Dumnezeu. Si lui Allah. Si lui Visnu. Si lui Rudra. Si lui Shiva. Si lui Amaterasu. Si lui Istar. Si lui Enlil. Si lui Iehova. (Si mai spuneti si voi in puii mei, ca n-o sa recit acum toti zeii visati de Eliade!)

Recunosc.

Si pe mine ma mai loveste cateodata the green eyed monster. Numai ca, in loc sa ridic piciorusul sa fac pipi pe celalalt, ma lasa rece. Si nu fac nici crize, nici nu scot ochii peste trei saptamani. Doar imi soptesc in gand: “daca esti atat de prost incat sa ma pierzi pe mine…