Doua jumatati de ciocolata Rom
by Maldita on February 17, 2010
Atat le-ar fi ajuns de fiecare baieteilor din fata mea, la coada din supermarket. N-avea mai mult de 12 ani cel mai mare dintre ei. Iar celalalt ar fi trecut in clasa a treia, probabil. Slabuti, cu niste hainute ponosite si subtiri, au asteptat aproape 15 minute la rand pentru o ciocolata Rom. Impreuna. Jumatate unul, jumatate celalalt.
I-am observat tarziu. Apucasem sa-mi randuiesc produsele pe banda rulanta. Nu mi-a venit sa cred. Am ramas blocata cateva secunde.
In manuta lui, avea pregatiti cativa banuti sa-si achite cumparatura. Cine stie cum ii agonisise.
Am pus mana pe ciocolatica si i-am zis celui mai mare: “V-o platesc eu.” S-a intors catre micut si i-a soptit la ureche: “A zis ca ne-o plateste ea.”
Tarziu mi-a fulgerat prin cap sa le mai iau ceva pe langa. La casa, in afara de gume de mestecat si servetele pentru lentile, n-am gasit decat doua prajiturele Magura. M-am uitat in cos. Nu le puteam oferi nimic. Aveam doar ingrediente pentru o viitoare cina gatita. Am insfacat prajiturelele, le-am pus pe banda si le-am platit.
“Multumesc,” mi-au raspuns amandoi, uimiti si timizi. Si-au plecat.
Baiatul de la casa mi-a scanat produsele, le-am pus in pungi si, abia in timp ce savarseam gesturile mecanice ale omului adaptat la mediul supermarketului, mi-am dat seama cat de ingusta am fost.
De ce nu m-am intors la rafturi sa le cumpar mancare macar pentru o seara? De ce n-am putut sa las cosul la casa si sa ajut doi copii fara Dumnezeu? De ce in pseudo-gandirea mea pe fuga nu mi-a trecut prin cap macar o clipa sa-i pun sa m-astepte si sa le fac o bucurie?
Puteam sa ajut doi copii. Dar n-am facut-o.
I-am cautat la iesire. Plecasera. De ce-ar mai fi ramas?
17 comments
O-M-G. Te rog eu, Maldito, nu mai scrie asa. Mi-au dat lacrimile.
by raluxa on February 17, 2010 at 1:05 am. #
Si mie. Pana la metrou si-acasa cand am povestit intamplarea. Dar la ce-au mai ajutat?
by Maldita on February 17, 2010 at 1:11 am. #
Mi s-a întâmplat şi mie să mă iau la palme pentru un motiv asemănător. Rămâne un gust amar şi-un nod în gât, dar… rămâne bine întipărit în minte. Data viitoare o să-l simţi şi o să ştii ce ai de făcut.
E bine că gândeşti aşa, e bine că ai scris chestia asta, să simtă şi alţii gustul amar(care se simt) şi să ştie ce au de făcut. Şi e un punct de pornire pentru o societate mai bună.
Toată stima!
Cam greu după întâmplarea asta.. dar somn uşor!
by Mihai on February 17, 2010 at 1:25 am. #
Si uite cum se opreste in loc lumea pentru suferinta Malditei…
by Leo on February 17, 2010 at 9:32 am. #
Nu pentru a mea. Nici macar pentru a lor. :(
by Maldita on February 17, 2010 at 10:48 am. #
Eu sint suparata pe mine si revoltata dintr-o alta cauza, similara sa spunem cu a ta. De ce nu am putut interveni cind un gardian de la metrou a inceput sa-i care lovituri cu nemiluita unui om al strazii si sa-l tiriie pe scari?…….Nu te mai incrimina, tu ai facut barem ceva. Eu insa…
by margica on February 17, 2010 at 12:52 pm. #
@margica: Ce-ai fi putut sa faci?
by Maldita on February 17, 2010 at 12:54 pm. #
Puteam sa fi intervenit, cu riscul de a primi o bita pe cocoasa. Se pare insa ca instinctul de conservare a fost mai puternic. Ma rog…E o problema complexa, asa cum sint toate pentru mine. Nu pot sa transez, desi uneori ar trebui. Eu stau si analizez….si iar analizez…Vreau dreptul la inconstienta, vorba lui Cioran.
by margica on February 17, 2010 at 1:35 pm. #
@Leo> Nu se opreşte lumea în loc şi îţi garantez, deşi nu-ţi doresc lucrul ăsta, că dacă pici în plină stradă, nu se va opri (aproape) nimeni să te întrebe dacă eşti bine, iar majoritatea covârşitoare a “cetăţenilor” se va uita cu dezgust închipuindu-şi că eşti beat sau drogat. Ce să zic, e mult mai uşoară atitudinea de “laissez-faire” decât aceea de a te implica.
@margica> Ai fi putut suna la 112. Au început să se mişte destul de bine pentru că sunt obligaţi să răspundă la apeluri cu intervenţii. Şi după asta plângere la Metrorex pentru modalitatea de prestare a serviciilor de asigurare a securităţii persoanei.
La mine a mers: eram în intersecţia de la Liberty Center în maşină şi era un tânăr al străzii care se clătina printre maşini într-o stare evidentă de ameţeală (avea şi punga regulamentară într-o mână) şi afară ploua îngrozitor. Am sunat la 112 şi la 3 minute trecea pe lângă mine un echipaj de salvare. Am şi fost sunat înapoi pentru că nu-l găseau în primă fază.
Bunăvoinţă să fie şi spirit de implicare. Trebuie să ne obişnuim să luăm atitudine faţă de lucrurile ce nu ne convin. Ştiu, sună pompos şi din păcate am ajuns la status-quo-ul în care cuvinte ca “societate civilă”, “spirit civic”, “implicare”, “atitudine”, “justiţie”, “dreptate”, “adevăr”, “promisiune” au căpătat sensuri peiorative şi sunt folosite aproape exclusiv la mişto.
by Mihai on February 17, 2010 at 1:54 pm. #
Da Mihai, stiu. Egoismul sta la baza fiintei umane asa cum cica a zis un mare filozof german. D-aia zic Malditei sa nu mai ia toate prostiile in seama. Se simte vinovata pentru o fapta care ca nu a facut-o fata de acei copii. Stai linistita ca si daca o faceai, nu se schimba nimic. Poate sentimentele tale, desi nici asa nu rezolvai nimic, decat starea ta de moment. Oricum aia nu si-ar fi amintit de tine a doua zi, si cu siguranta nu ar fi apreciat, si tot or sa fure si-or sa dea in cap, si tot tigani sunt orice ar fi. Nu ai cum sa schimbi lumea, nici macar pe a lor. Suntem ceea ce suntem, iar tiganii sunt tigani.
by Leo on February 17, 2010 at 7:31 pm. #
@Leo: Nu erau tigani. Si chiar daca ar fi fost, nu mi-ar fi pasat. Nu as fi facut gestul ala ca sa am eu constiinta impacata si nici ca sa-si aminteasca ei de mine a doua zi. Cred ca unor astfel de copii trebuie sa li mai se arate si soarele din cand in cand printre atatia nori. Poate le-as fi dat o speranta, poate le-as fi aratat ca oamenii cu bani si mancare ce trec zilnic pe langa ei nu merita urati si priviti cu coada ochiului.
Poate o sa crezi ca sunt naiva, dar sunt ferm convinsa ca daca poti ajuta un om, esti obligat moral sa o faci. Cu atat mai mult cand e vorba de un copilas.
Lor nu li s-a dat niciodata nimic. Ei au crescut necajiti, pe starzi, prin frig, suferind de foame. Pentru ei asta inseamna viata.
Daca eu si alti oameni care au un acoperis deasupra capului si o paine pe masa in fiecare seara am ajuta o data pe luna un om sarman, lumea chiar ar fi un loc mai bun.
by Maldita on February 18, 2010 at 12:12 am. #
Si crezi ca daca le-ai fi amanat foamea cu 1 zi, soarele era mai galben, frigu’ mai nefrig, ce? Scuza-ma, dar a avea ce sa mananci si a avea un acoperis deasupra capului, sunt motive pentru care numai animalele pot fi fericite. Lumea se scalda in tragedii. Nu e vina ta ca acei copii se aflau in starea aceea. Copii platesc pacatele parintilor, asa cum scrie si in Biblie, nu? Iar copii lor la fel si asa mai departe. Un lant de drame care din pacate nu stiu daca are final. Nu te simti vinovata pentru crimele altor nenorociti, din conducerea tarii si din societate.
by Leo on February 18, 2010 at 12:10 pm. #
Sunt multi copii care nu au carne pe masa cu saptamanile,pe cand altii arunca la gunoi mancare pentru ca s-au saturat de un anumit fel; sunt copii care n-au cu ce sa se imbrace, pe cand altii arunca hainele pentru ca nu mai sunt la moda… Eu nu vad cu ce sunt de vina copii acestia pentru ca parintii lor au posibilitati financiare reduse. Ei or sa traiasca cu sentimentul de rusine si umilinta toata viatza, cu greu putand capata increderea in fortele proprii si educatia de care au nevoie pentru a se realiza in viatza ( desi am vazut si exceptii ). Preferam sa ne imaginam ca se vor apuca de furat, decat sa-i ajutam, dar daca nu e asa ?
Sa nu mai zic de cei bolnavi care pot fi tratati in urma unui tratament scump si pentru asta apeleaza la donatii .
Din pacate, sunt tot mai putini oameni care pot renunta la o cina in oras, o iesire in club, o excursie la munte, un pachet de tigari macar… pentru a ajuta un astfel de copil.
Nu ai de ce sa te simti vinovata, macar tu ai facut ceva: ai scris pe blogul tau despre o realitate pe care prea multi o ignora.
by mariana on February 18, 2010 at 3:53 pm. #
Vai fantastic, m-ai induiosat. Degeaba le dai tu sa manance, sau haine, ca per total situatia nu se schimba cu nimic. Daca vrei sa faci un gest, il faci, onorabil, nimic de zis, dar e in van.
Si vizavi de oamenii bolnavi, da asa e, daca nu ai bani mori. Simplu.
Majoritatea parintilor unor astfel de copii nu au nici capacitatea intelectuala de a-si autodepasi situatia, iar avand atatea probleme pe cap aleg calea mai scurta si mai neortodoxa (furt, talharie etc). Pe undeva ii inteleg.
Copii fac ce vad, intelegi vina parintilor?
by Leo on February 18, 2010 at 5:47 pm. #
Leo, te învârţi într-un cerc vicios unde singura constantă este “asta sunt, asta fac”.
Sunt ţigan, fur.
Sunt bolnav sărac, mor.
Sunt Leo, n-am speranţă (şi nici nu ofer).
Pentru că prin ceea ce spui refuzi dreptul la a visa, la a spera şi până la urmă a fi oameni, că deh, asta facem cu toţii: aspirăm către mai bine.
Spuneai mai sus de filosoful german. Schopenhauer, căci bănuiesc că la el te referi, în afară de faptul că era un ateu pesimist, chiar el a afirmat că omul este egoist din instinctul de autoconservare DAR tot “[...]el vede în “milă” singura modalitate a comportamentului moral. Prin compătimire şi înţelegerea suferinţei lumii, omul îşi depăşeşte egoismul[...]” (Wikipedia).
Egoismul pe de altă parte îţi rezolvă nevoie de bază. Nevoi care nu ne diferenţiază de animale (ai zis-o şi tu, a zis-o şi Maslow). În schimb… urcând în piramidă… evoluezi către altele: nevoia de siguranţă, nevoia de iubire, de apartenenţă, self-esteem, respect, iar pe primul loc în ierarhie, ghici ce? Creativitate, Spontaneitate, dar şi: ACCEPTARE, MORALITATE, REZOLVAREA PROBLEMELOR, LIPSĂ DE PREJUDECĂŢI.
Cu alte cuvinte, egoismul fiind de bază, este bun. Dacă ştii când să te opreşti şi să treci la următorul nivel.
Şi apoi nu înţeleg de ce te înverşunezi aşa de tare şi dai exemple cu furat şi dat în cap? Copii respectivi stăteau la coadă (civilizat), cumpărau (nu furau), au mulţumit (nu au plecat ca şi cum li s-ar fi cuvenit), au plecat acasă cu ce au obţinut din bunăvoinţa cuiva (nu au stat să cerşească), cumpărau o ciocolată (nu o ţigare sau o pungă de mercur).
“Dacă nu ai bani mori!” Corect, nimic de zis. Şi totuşi se găsesc oameni care donează: haine, bani, produse, sângele lor, şi chiar timpul lorm vezi aici: http://www.obdo.ro. Poate încerci şi tu, experienţa schimbă perspective!
“Majoritatea parinţilor … nu au capacitatea intelectuală [...]iar având atâtea probleme…. aleg furt, tâhărie. Pe undeva îi înţeleg.” Corect, nimic de zis, eu aş obliga oamenii la măcar un curs de psihologia copilului înainte de a face un copil. Dar nu se poate şi totuşi sunt mulţi părinţi săraci şi nu aleg calea asta. Tu de ce nu te apuci de furt şi tâlhărie?
“Copii platesc pacatele parintilor, asa cum scrie si in Biblie, nu? [...] Un lant de drame care din pacate nu stiu daca are final.” Nu sunt de acord, dar hei! Biblia e doar o carte scrisă de nişte oameni, scrie TU alt final, nu-i greu şi nici scump: o ciocolată ROM!
Ultima, şi-am încheiat:
Tu ai scris-o:
“Copii fac ce văd [...]” Exact aşa este! Copii fac ce văd, dar la un moment dat înţeleg diferenţa dintre un tratament bun şi un tratament rău (sau chiar indiferenţă) şi pot alege calea lor. Ei nu au primit numai o ciocolată ci şi o alternativă.
Aşadar gestul nu e în van! Dimpotrivă, poate schimba totul! Şi numai pentru o speranţă cât de mică a acestei alternative şi tot se merită!
by Mihai on February 18, 2010 at 8:23 pm. #
Bine
by Leo on February 19, 2010 at 7:14 pm. #
[...] acum aproape o luna un articol despre doi copii amarati, pe care i-am intalnit in Carrefour. Frati. Ma revoltam atunci impotriva [...]
by Cand hotul striga “hotii!” | Maldita on March 16, 2010 at 4:50 pm. #