Despre Bac. O parere subiectiva, deloc exhaustiva

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Pin It Share 0 Email -- Filament.io 0 Flares ×

“Huo, generatie proasta, astia in afara de mall-uri si World of Warcraft nu mai stiu altceva.”
“Ce ti-a picat la Bac? Tot liceul.”
“Cu cat ai luat Bac-ul? Cu 300 de euro.”

A clocotit tara la afisarea rezultatelor de la Bac, mai ceva ca la canicula ce va sa vie. Majoritatea isi aminteau ce destepti au fost ei acum ceva ani, ce note mari au luat, ce note mari ar fi luat daca dadeau Bac-ul din nou si alte ipoteze falnice. Recicland un “slogan” din blogosfera, as dori sa le reamintesc somitatilor ca nu au dreptul la o opinie, atata timp cat in cearsafurile acuzatoare pe care le-au scris le lipsesc sau le prisosesc “i-uri”, cratime si alte nebuloase.

Inainte de a taia si-a spanzura, sa luam in considerare cateva variabile:

1. Masurile de securitate

Sa fim seriosi acum. Care ar fi fost rata de promovabilitate pentru fiecare dintre generatiile trecute, daca in salile de examen ar fi fost instalate camere de supraveghere? S-ar mai fi luat pleiada de note de 10 de acum x ani, cu inregistrarea-n coaste?

In sala in care in 2003 eu dadeam Bac-ul, nu s-a copiat. Din carti. Dar la geografie si la romana am facut subiectele pentru jumatate din clasa. Tin minte si-acum un baiat dintr-o banca vecina care-mi jura recunostinta vesnica pentru scrisoarea pe care i-am redactat-o. :)) Banuiesc ca azi face parte dintre cei care se bat cu caramida-n pept c-au luat 9 si ceva la romana fara sa-nvete, bazandu-se doar pe creativitate si inteligenta nativa.

2. Traim alte vremuri

Nu putem spune ca noi am fost generatii de aur comparativ cu “lenesii, prostii, dezinteresatii sau superficialii” care vin din urma. Traim alte vremuri. Copiii astia au acces la tot felul de tentatii pe care noi nici cu gandul nu le gandeam. Cati dintre noi ar fi fost atat de cerebrali incat sa aleaga cartea in detrimentul entertainment-ului? Noi am facut scoala pe vremea cand lectura inca mai era considerata un mod de a te recrea si de a-ti petrece timpul liber. Azi e mult mai la indemana sa stai cu ochii intr-un televizor sau calculator si sa-ti omori timpul cu sange rece.

Sigur, un rol important il joaca si copilul. Ca nici pe mine nu m-a fortat nimeni intr-a 12-a sa-nvat filosofia din patru carti diferite (dintre care una in franceza, folosita in Franta la universitate), sa stau sa conspectez, sa compar, sa-mi pun intrebari si tot sa nu ma consider destul de pregatita pentru a sustine Bac-ul la filosofie.

Dar banuiesc ca mi-ar fi fost mult mai greu s-aleg caietul studentesc in care-i buchiseam pe Descartes, Wittgenstein sau Platon in detrimentul frunzaritului Facebook-ului cu poze ale baiatului de care imi placea. :)

3. Profesorii

Am avut nemaipomenitul noroc de a prinde niste profesori extraordinar de bine pregatiti, in fata carora ti-era rusine sa apari nepregatit. Oameni de la care n-am invatat doar materia pe care o predau, ci si niste principii de viata care-mi sunt de folos si azi.

Am remarcat insa ca, in timp ce profesorii senzationali ies la pensie, vin din urma altii care nu numai ca nu-si cunosc materia la nivelul la care ar trebui, dar au mari lacune de cultura generala. Am avut profesori de franceza care cunosteau istoria, cultura si civilizatia franceza mai bine decat unii intelectuali francezi. Am intalnit si profesori de franceza (intr-adevar, cu vreo 30 de ani mai tineri decat cei de mai sus), care semnau scrisori cu greseli gramaticale.

Si vina pentru slaba pregatire a profesorilor nu o poarta decat sistemul. Cati dintre elevii cu adevarat straluciti mai aleg calea catedrei? Masochistii si cei care au alte surse de venit. Oricat de pasionat ai fi de profesorat, esti constient ca intretinerea n-o poti plati dintr-un salariu de 800 de lei pe luna, asa ca te vezi nevoit sa te reorientezi.

Meseria de profesor mi s-ar fi potrivit cel mai bine. Sunt constienta de asta. Dar ce m-a oprit sa urmez conduita didactica a fost chiar salariul. Asa ca am cautat domenii conexe in care sa ma pot dezvolta.

4. Parintii

Parintii de azi au crescut in comunism. Le-au lipsit atatea. Asa ca azi incearca sa compenseze ce n-au avut ei picand in extrema cealalta. Fac orice sacrificiu pentru ca odrasla sa aiba tot ce-si doreste si sa nu se simta mai prejos fata de colegii de clasa. iPhone 4, HTC-uri, calculatoare de ultima generatie, haine de firma, vacante. Nu le refuza nimic.

Ii acuzam pe parinti? Si da, si nu. Ma pun in situatia lor. Si, desi sper sa am mintea limpede atunci cand va fi cazul si sa-i cumpar un Larousse in locul ultimului gadget aparut, nu pot sa nu ma gandesc daca intr-adevar l-as lasa “de rasul clasei”.

Voi ce credeti? Exista un vinovat sau o suita de contexte nefericite care au dus la rezultatele slabe e anul acesta?