Dedic aceasta melodie tuturor creativilor frustrati

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Pin It Share 0 Email -- Filament.io 0 Flares ×

Omul creativ e om orgolios. Fie ca se crede foarte bun in ceea ce face si-atunci automat se supraapreciaza cu cateva trepte, fie ca intr-adevar e foarte bun si-atunci e indreptatit sa se creada semizeu.

Cand eram eu mica (si la trup si la ani) si lucram la Pro Tv sub inaltul patronaj al lui Robert Berza nu intelegeam de ce textele mele (geniale, pline de ironii fine, intelepciune, subtile aluzii culturale, cuvinte grele si referiri la simboluri de profunda incarcatura) trebuie sa treaca pe sub lupa critica a altcuiva. Adica atunci cand scrii texte care-ar fi facut Junimea sa izbucneasca-n aplauze si pe Eminescu sa-si rupa foaia mototolita pe care scrisese “Scrisoarea III” tu trebuie sa fii validat de o alta persoana?

Nu ma interesa daca primeam cuvinte de lauda. Stiam ca le merit, deci nu valorau mare lucru (decat atunci cand veneau direct de la Robi si faceau obiectul unor mailuri pastrate si aproape printate si inramate :), tocmai pentru ca laudele lui veneau atat, dar ataaaat de rar incat uneori iti venea sa-l apuci de umeri si sa-l zgudui: Y U NO GIVE TO CAESAR WHAT IS CAESAR’S?! ). Tot ce-mi doream era ca perfectele mele creatii sa vada lumina pixelilor fara pic de interventie straina.

Numai eu stiu cum era s-o dejghin pe Cristina pentru ca mi-a scos cuvantul “iconodul” dintr-un articol despre Elvis. Numai eu stiu cum Miruna era la un pas sa-si piarda codita dreapta pentru ca a vrut sa schimbe titlul portretului lui Gigi Becali – “Veni, vidi, Gigi” si ca i-ar fi placut mai mult ca materialul despre Marian Vanghelie sa poarte numele de “Primarul care este” in loc de flamboaiantul “eVanghelia dupa Marean“.

Fie ca scrie, fie ca deseneaza, creativul se urzica atunci cand altcineva ii spune ce si cum ar trebui sa faca. Daca eu ma duc la designer sa-i spun sa puna un cacat cu mac intr-un layout, el o sa-mi dea cu layoutu-n cap si-o sa-mi spuna ca nu stiu nimic si ca daca pui un cacat cu mac intr-un layout, atunci trebuie sa respecte niste proportii si nu poate fi inserat decat langa un text scris cu Helvetica. Daca cineva ar fi venit la mine pe vremurile cand ma credeam cel putin CTP sa-mi spuna sa schimb topica ultimei fraze, deja imi imaginam modalitati chinuitoare care sa-l acompanieze pe drumul nefiintei.

Dar, recent, am avut o epifanie. Noi, astia, care fie scriem, fie desenam, fie coasem goblenuri pe bani, ar trebui sa ni se rupa practic pentru fiecare modificare. Vrei sa schimb un titlu genial intr-unul de pana si ultimul Vasile l-ar da? Ia de-aici juma’ de kil de titluri! Vrei sa modific backgroundul site-ului cu roz aprins si sa-ti bag si niste stelute care fac bling-bling? Ia de-aici o galaxie intreaga!

Cand creezi pentru bani, nu mai faci opere de arta. E un job ca oricare altul. Ok, iti aperi punctul de vedere, iti sustii cauza, aduci argumente, dar nu te mai consuma, nu te mai frustra!

E ca si cum H&M n-ar mai produce haine masura XL pentru ca oamenii grasi sunt urati. Au bani? Iti sustin afacerea? Asta conteaza!

Pentru restul frustratilor creativi s-a inventat blogul. A transmis pentru dumneavoastra Daniela Petrescu.