…sau “Coreeeeeeeent!!!!!!”. Depinde de gradul de alfabetizare al beregatii emitente. 

In tara in care se face cancer de la curent, a deschide un geam e act sinonim urinatului de jur imprejurul altarului.  Risti sa suporti potoape de insulte, priviri inspaimantate si chipuri mai schimonosite ca-n Giudizio Universale.

Te doare capul/maseaua/urechea/ochiul/calcaiul/ultima falanga a degetului mic? Ti-a aparut un al treilea brat? Chelesti? Ai celulita? E de la curent… Si-gur! De la firicelul de aer proaspat, curat, racoritor, neduhnitor, care a reusit sa se strecoare perfid pe sub vreo usa, prin vreo crapatura si ti-a subrezit sanatatea.

Din toate natiile pamantului, doar romanii sunt constienti de urmarile apocaliptice ale “CUREEEEEEEEEENTULUI!!!!!” Confruntandu-se de sute de ani cu acest nimicitor flagel al mortii, conationalii nostri au dezvoltat masuri de aparare performante: de la vata cu spirt indesata in ureche (suplinita in cazurile severe ale teribilei maladii chiar de catei de usturoi), pana la veste tricotate menite sa “tina la sale”. Totul, intru pastrarea vidului absolut si pentru respirarea aceluiasi si aceluiasi aer obosit. (Voma.)

Acasa, la scoala, la serviciu, in autobuz, pericolul te pandeste dupa fiecare usa sau geam intredeschis. Eram in tren acum vreo cativa ani. Vara. Un accelerat slinos, cu canapele din vinilin, pline de  praf, taia in doua campia.  Timpul avea nesfarsita rabdare. Fata-n fata cu indiferenta mea, o familie: mama, tatal si copilasul de vreo cinci ani. Dupa ce m-au rasfatat olfactiv cu parizer, branzica proaspata de la borcan si ceapa verde, i-a lovit siesta. Sufocat de caldura, tatal a dat sa deschida usa compartimentului. Pentru o fractiune de secunda il trecusem in pomelnic, urma sa ma rog pentru linistea sufletului sau in fiecare seara, dar… n-a fost sa fie. Mama, fosta glorie a pitziponcelii, aflata acum la apusul carierei, a sarit ca arsa: “E cureeeeeeeent! Vrei sa-mi omori copilul?!”

In plina epifanie, dandu-si seama ca fusese la un pas de prunucidere, retardatul a trantit usa inspaimantat. Tot sangele mi s-a ridicat in cap. De la gat in jos venele mele erau goale. Inima pulsa aer. Pe urechi imi ieseau flacari. Ochii mi se umflasera. Iar mainile mi se marisera si se indreptau tremurand spre gatul celei care ma condamnase la sufocare. Vedeam stirea: “Strangulata sub ochii propriului copil”. M-am razgandit in ultimul moment. S-ar fi suparat mami daca o omoram. Sau poate afla Dinu…