Cel mai mare erou national care n-a existat

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Pin It Share 0 Email -- Filament.io 0 Flares ×

E nevoie de mult talent si maiestrie pentru ca un scriitor sa poata crea personaje atat de bine conturate, incat sa le porti dupa tine si la mult timp de cand ai terminat cartea. E nevoie de mult talent si maiestrie pentru ca un personaj sa capete viata lui proprie, independenta de cartea intre ale carei file l-ai regasit, un personaj pe care sa-l poti plasa in situatii cotidiene si sa-ti inchipui ce-ar spune. Cuvant cu cuvant.

Umorul ceh n-are asemanare in lume. Asta si pentru ca e aproape imposibil pentru un strain sa-i guste glumele. Daca umorul britanic tine de personalitate, de individ, de gusturile si inclinatiile fiecaruia in parte, indiferent de natiunea in care a avut (ne)norocul sa se nasca, cel ceh are un pronuntat caracter national. Trebuie sa fi crescut in cultura ceha pentru a le savura glumele. Trebuie sa fi trait evenimente, situatii si conjuncturi specific cehesti pentru ca rasul sa se declanseze instantaneu, fara a avea nevoie de “subtitrari”, referinte sau “traduceri”.

Va veti intreba care este legatura dintre cele doua paragrafe. De unde si pana unde sar de la personaje bine conturate la umorul absurd cehesc? Am si un raspuns pentru asta: Jara Cimrman. Singurul erou national care nu a existat niciodata. Singurul erou national imaginar de pe fata pamantului. Singurul erou national imaginar care-a fost cat pe ce sa devina “cel mai mare ceh” (in cadrul emisiunii TV “Mari cehi”), daca sponsorul principal n-ar fi introdus in regim de urgenta clauza conform careia doar persoanele care au existat in realitate pot fi declarate castigatoare. Va-nchipuiti cum ne-am fi privit daca romanii ar fi votat in masa pentru titlul de “cel mai mare roman” pe Bula? Spre deosebire de noi, care ne-am fi pus singuri la stalpul infamiei, si-apoi am fi organizat zeci de talk show-uri in care ne-am fi tanguit de lipsa de valori si de faptul ca romanul de rand este atat de dezorientat, incult si privat de cele mai elementare norme de evaluare, incat am fost in stare s-alegem un atare personaj, cehii doar s-au amuzat. Cugetand in linia psihologica a poporului, m-as fi bucurat daca intr-adevar Jára Cimrman ar fi fost ales cel mai mare ceh al tuturor timpurilor.

Personajul Jára Cimrman a fost creat de Jiří Šebánek, Ladislav Smoljak si Zdeněk Svěrák si s-a dorit a fi doar o ironie la adresa poporului ceh. Aflati mereu in umbra vecinilor nemti, austrieci si chiar rusi – daca prin vecinatate nu intelegem strict granite comune – cehii nu s-au simtit niciodata “cei mai cei din curtea scolii”. La urma urmei, pentru fiecare Kafka exista cel putin un Goethe sau Tolstoi, iar pentru fiecare Karel Capek sau Jaroslav Hasek exista cel putin un Schiller, Heine, Dostoievsky sau Cehov, asta daca trebuie sa ne limitam la primele nume care ne vin in minte.

Sa revenim la eroii nostri, ca firul epic parca nu mai e asa simplu.

Jára Cimrman este un personaj fictiv, dar unul care intruchipeaza superlativul in toate domeniile. Este descris drept cel mai mare dramaturg, poet, compozitor, pedagog, calator, filosof, sportiv, detectiv si matematician al secolului trecut. Ce si-au spus cehii? OK, n-avem si noi un da Vinci? Nicio problema! Il inventam! Ba chiar ii cream o poveste atat de credibila, incat noi insine vom ajunge sa juram cu mana pe alb, rosu si albastru ca-i adevarata!

Din 1966 cand a aparut prima data in cadrul unei emisiuni la radio, Jara a crescut treptat in popularitate. (Parte din joc este si a pretinde ca personajul este real.) A devenit eroul a nenumarate carti, piese de teatru sau filme. Ba chiar i s-a dedicat si-un muzeu.

Marile infaptuiri ale lui Cimrman ar fi:

– a inventat iaurtul

– a inventat CD-ul (Cimrman Disk)

– l-a convins pe Cehov sa schimbe titlul piesei “Doua surori” in “Trei surori” printr-o simpla intrebare: “nu sunt cam putine doua surori?”;

– le-a dat americanilor ideea de a construi Canalul Panama;

– era cat pe ce sa cucereasca Polul Nord, dar un trib de canibali l-a determinat sa faca stanga-mprejur;

– a purtat o indelungata corespondenta cu George Bernard Shaw. Acesta nu i-a raspuns insa niciodata la scrisori;

– a pus bazele unui teatru de papusi in Paraguay;

– a inventat becul electric, dar l-a patentat cu cinci minute prea tarziu;

– l-a invatat pe Gustave Eiffel cum sa construiasca turnul care azi ii poarta numele;

Nimeni nu stie cum a aratat Cimrman. Exista un singur bust al acestuia, evident, sculptat de el insusi, dar al carui chip s-a degradat atat de mult intre timp, incat nu mai poate fi recunoscut. Iar jocul merge chiar mai departe. Se spune ca exista o singura fotografie a acestuia, facuta in America, in 1909, in care i se vede insa un singur picior. Expertii in cimrmanologie nu pot confirma daca este vorba despre piciorul drept sau despre cel stang.

In 1967, creatorii eroului inventat au intemeiat un teatru dedicat si in care se joaca, pana in ziua de azi, piese despre Cimrman. Mai mult decat atat, unele piese sunt puse in scena de peste 25 de ani si sunt sold out de cele mai multe ori. Singurul teatru din Cehia unde piesele sunt jucate cu casa inchisa.

Fiecare piesa incepe cu o prelegere academica tinuta de Sverak si Smoljak, presarata cu poante, fraze intoarse din condei si glume pe care doar un ceh le-ar prinde. Multi cehi le stiu pe dinafara si chiar le recita odata cu actorii de pe scena. E ca un serial care se reia si care e urmarit de trei generatii.

In timpul comunismului, autorii pieselor despre Cimrman au avut mult de furca din cauza subintelesurilor pe care oamenii le cautau in absolut orice replica. Iar de multe ori chiar nu era cazul:

“De multe ori eram nevoiti sa schimbam textele pentru ca oamenii radeau la pasaje care chiar nu erau gandite ca fiind amuzante,” isi aminteste Smoljak.

Fiindca cenzura era mereu cu ochii pe ei, autorii au apelat la un siretlic: introduceau in fiecare piesa cate doua-trei replici care faceau aluzie la regim pentru ca cenzorii sa scoata aceste cateva replici, dar piesa, in ansamblu, sa “treaca” si sa fie jucata in continuare.

Dupa caderea Zidului Berlinului, in 1989, se temeau ca personajul nu va supravietui:

“Am considerat intotdeauna teatrul nostru ca fiind un refugiu in fata opresiunii, un loc unde fiecare om putea sa ia o gura de libertate si ludic. Mi-era teama ca Revolutia de Catifea ne va taia craca de sub picioare”, marturiseste Sverák.

Din fericire, termerile nu i s-au adeverit. Dupa caderea comunismului, legenda lui Cimrman a inflorit. O serie de strazi ii poarta azi numele si nenumarate case poarta placute la intrare care atesta faptul ca acolo ar fi trait o vreme eroul.

Referitor la personajul la a carui creare a contribuit, Sverák spune:

“Probabil ca intruchipeaza dorinta de preamarire a unei natiuni mici. El cunostea toate personalitatile epocii sale si era prieten la catarama cu toate geniile Europei. Le dadea sfaturi si le dadea sfaturi bune. Dar el insusi niciodata n-a avut parte de glorie. Si probabil asta reflecta cel mai bine complexul pe care noi, cehii, il avem: ca ne-am fi dorit sa fim mult mai mari decat suntem.”

Surse: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10.