Ce te motiveaza?

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Pin It Share 0 Email -- Filament.io 0 Flares ×

“Eu eram cel mai bun din echipa. Si, oricat de mult mi-as fi dat silinta, mereu antrenorul avea sa-mi reproseze ceva. Niciodata nu era multumit de mine. Intotdeauna ma certa, chiar si cand aveam zile bune.”

Si cum, nu te descuraja?

“Din contra, ma ambitiona mai tare.”

 

Imi amintesc de profesoara mea de franceza din liceu. Una dintre ele, c-aveam patru. Cea de compunere. De cate ori ne-aducea compunerile corectate, a mea era plina, dar plina de rosu. Si nu pentru c-as fi avut greseli gramaticale. Nu. Imi rescria introducerea, imi schimba incheierea si-mi insera paragrafe intregi pe unde credea ea de cuviinta. “Pe peste tot”.

Ei, pe mine nu ma ambitiona si mai tare. Ba din contra, ma apropia de engleza si ma facea sa cred ca n-am nicio sansa sa-nvat franceza. Ba chiar nici cu scrisul nu mi se mai parea ca le am si-mi venea sa abandonez orice tentativa.

*

In clasa a XI-a, inspre februarie, am mers, dupa cum imi era obiceiul de copil studios, la olimpiada de romana. La faza pe liceu, am luat, spre surprinderea mea, 10 curat. A doua clasata, 9,50. Am vazut rezultatele, m-am bucurat de ele, iar vineri, cand a venit taica-miu sa ma ia acasa, l-am rugat sa trecem pe la liceu, sa vedem ce-am facut la olimpiada, ca “poate s-au afisat rezultatele.” Nu voiam sa-i spun ca stiu rezultatele. Eram sigura ca mai mult decat un simplu “bravo” si “hai sa mergem” n-as fi obtinut.

Ajungem in fata panoului cu notele, studiaza atent lista, din coada. (Nu stiu de ce din coada pentru ca niciodata n-am fost acolo, dar, probabil, facea parte tot din ritualul de “incurajare si motivare a odraslei”) Asa ca nu m-am concentrat pe lista, ci pe reactia lui cand avea sa dea de numele Daniela A. Petrescu. Eh, bine-am facut. A tresarit insesizabil, a deschis ochii mari pentru o fractiune de secunda, apoi a zis: “te-ai calificat.” Sa moooori tuuuu?!

Putea sa zica: “mama, ce tare! Bravo! Ai fost prima! Ai luat 10! Ce v-a dat? Cum ai scris? Cand e urmatoarea etapa?” Nu.

De unde aceasta credinta ca motivezi pe cineva atata timp cat nu-i arati aprecierea? De unde ideea ca n-ar trebui sa-ti lauzi copilul/elevul ca i se urca la cap? Nu, nu i se urca intotdeauna la cap. Cand chiar a facut un lucru bun, TREBUIE sa-l lauzi. Daca nu-l recompensezi pozitiv, data viitoare poate n-o sa mai vrea sa repete performanta pentru ca stie ca tot un bravo printre dinti va primi.

Pe voi cum v-au motivat?