Uameni

Drumuri si poduri

Avea bunica mea, Victoria, de la Castranova, o vorba: ”Pe drumul pe care am plecat nu ma mai intorc”. Cand eram mica si necioplita, ma hlizeam ca imbecila si nu pricepeam morala. Acum, ca-s mare si necioplita, realizez cu stupoare cata intelepciune zacea in 10 cuvinte.

(more…)

Andreea

Ce noroc am avut și eu ca prima mea mămică să mă lase la casa de copii și a doua mea mămică să mă ia de-acolo și să plece în Italia! Acum stau cu Maia si cu Unchiu’. Sunt buni cu mine”, zise Andreea în timp ce frământa cu mâinile ei mici o clamă de păr cu Mica Sirenă, primită în dar de la soră-mea. Stătea cu capul în pământ și nu privea nicăieri. Poate doar spre trecutul ei și spre copilăria pe care n-a avut-o și pe care poate nici n-o s-o aibă vreodată. Are doar șase ani, codițe blonde peste care se vede c-a dormit nopți, ochi albaștri și-o privire de om mare, care-a dus multe. Chiar și când e bucuroasă ochii ei tot triști rămân. Chiar și când a primit tiara de prințesă, doar gurița ei roșie a zâmbit. E o mână de om. Firavă, cu hăinuțe ponosite și papucei care i-au rămas un pic mici. Din când în când își alungă de pe frunte câte-o șuviță bălaie care-a dezertat din strânsoarea uneia dintre codițele împletite stângaci de Unchiu’.

(more…)

Tu unde faci pişing? La KFC sau la McDonald’s?

Un prieten imi povestea cum, intr-o perioada a vietii lui, avea de facut zi de zi, la aceeasi ora un drum lung prin Bucuresti. Drum care trecea pe la Romana. Ca un facut, de fiecare data ii venea sa faca piş, fix la Romana. Ca un facut, de fiecare data alegea sa faca la McDonalds. Azi asa, maine asa, pana cand, intr-o zi, paznicul ii zice:

(more…)

Anecdota cu Mihai Dinu si George Pruteanu

Despre domnul profesor Mihai Dinu am mai scris. Pentru cei care n-au avut onoarea de a-l cunoaste (credeti-ma, “onoare” nu este deloc exagerat), ma rezum la a spune ca este un profesor de o eruditie aproape “davinciana”, o inteligenta extraordinara si-un bun simt exagerat.

(more…)

Despre harul haterului

Unul dintre cei mai buni profesori ai Facultatii de Litere din Bucuresti, Mihai Dinu, ne-a povestit cum, cu ani in urma, pe vremea cand preda la Facultatea de Teologie, unul dintre studenti l-a intrebat:

(more…)

Suspectam pana si moartea

Am scris precedentul articol in urma unui mail primit de la o cititoare. O fata care ma ruga in cel mai frumos mod cu putinta sa scriu cateva randuri despre suferinta prin care trece o fosta colega de liceu. O cunostinta. Nu sora, nu mama, nu o prietena. O fata pe care-a vazut-o trecand de cateva ori prin holurile liceului, o fata care acum se lupta cu o boala grea.

(more…)

Dana are leucemie. Ajut-o sa traiasca!

E nascuta in 1991. E o fata foarte, foarte frumoasa. Are leucemie. Si s-ar putea sa nu mai apuce 14 iunie, ziua in care ar implini 21 de ani. Oricum ai scrie si oricum ai citi, cuvintele astea te cutremura. Pentru ca nu-ti poti inchipui o fata de varsta ei altfel decat plina de viata, de visuri, de planuri de viitor, de cearcane de la noptile pierdute in cluburi sau de la prea multe cursuri de recuperat pe ultima suta de minute inaintea examenului.

(more…)

“Eu? Sa muncesc pe 20 de milioane?!”

Criza a facut ravagii prin companii si n-a tinut cont de statut atunci cand a taiat nume de pe liste. Astfel, multi directorasi si managerasi (c-asa-i la noi: daca nu esti manager manager, esti cel mai prost din curtea corporatiei) au ramas fara job. Odata ce si-au strans intr-o bocceluta Vuitton pixul Mont Blanc, perforatorul cu Swarovski si-au predat Vertu-ul, ce s-au gandit ei? “Daca voi nu ma vreti, ma vor altii. Pe de 15 ori mai mult bani, cu de 15 ori mai mult timp liber.”

(more…)

Eu cu voi nu mai ies in oras

Problema n-ar trebui sa se puna “unde iesim?”, ci “cu cine iesim?”. Ca poti sa iesi si-n cea mai draguta cafenea de pe Champs Elysees, daca iesi cu insi care te fac sa numeri in gand, descrescator, pana la zece, ca sa-ti domolesti instinctul de a-i casapi, n-ai facut nimic. Nu mai bine stai la bunica-ta-n gradina, dar cu lume langa care te simti tu si care macar te face sa-ti doresti sa fii un om mai bun?

(more…)

Prieteniile lor, prieteniile noastre

Stateam si ma uitam la ei cum se tachineaza copilareste unul pe altul ba cu cat au baut, ba cu cat au dormit, ba cu cat s-au distrat sau cate fete au ratat unul din cauza celuilalt. Ferchezuiti, mereu pusi pe agatat, dar niciodata pe concretizat, amandoi traiesc cu iluzia propriului sarm irezistibil. Dac-ar vrea ei…

(more…)