Plictisitorii

N-am pretuit olteneasca atunci cand o auzeam la fiece colt. Mai degraba ma infiora decat sa-mi bucure timpanul. Acum, ca dezacordurile-mi sunt mai aproape, ma loveste nostalgia de cate ori imi amintesc un oltenism din asta savuros, care spune-ntr-un cuvant cat intr-o fraza.

Zilele trecute am experimentat o noua stare de agregare. Tauzirea. N-are corespondent in romana literara. Nici nu-i nevoie. Vi-l puteti insusi tale quale. A tauzi pe cineva inseamna a plictisi pana la limita nebuniei, a toropi din cauza abundentei de detalii, a unei povestiri idioate si absurde. Francezii au “la lassitude”, oltenii au “tauzirea”.

Stiu sigur ca si voi i-ati intalnit. Sunt oamenii aia inzestrati cu darul capierii, oamenii aia care povestesc intamplari absolut banale, fara umor, fara sa apese pedala de acceleratie, care transpun in secolul You Tube-ului proza lui Proust, care-ti incarca memoria cu amanunte si schimbari de perspectiva de parca Joyce insusi s-ar fi asezat la masa voastra si v-ar fi relatat cum biscuitele se inmoaie in ceai zeci de dimineti la rand, din unghiuri diferite. Cam cum fac eu acum.

Oamenii aia sunt incredibil de plictisitori. Te uiti la ei, in timp ce deapana, si deapana, si deapana si te gandesti cum de pot trai intr-o platitudin extrema? Intr-un desert neuronal?

Ochii tai casca, urechile casca, numai gura se abtine ca sa nu le dea de inteles c-ai prefera sa fii mumificat de viu decat sa mai asculti mult din naratiunea fara actiune. Te simti si prost cand mintea iti zburda aiurea, te-ntorci la naratiunea lor fara actiune, iti sabotezi atentia involuntar. Le asculti tonul liniar si-ti notezi mintal inca o dovada a lipsei de Dumnezeu.

Sunt oamenii aia care stii dinainte ce-ti vor spune, cum si pe ce ton. Sunt oamenii aia care de ani de zile fac aceleasi glume si-ncearca din rasputeri sa fie amuzanti si populari. Oamenii aia fara zvac, fara suis, intr-un etern coboras, care-ti turtesc timpanele de atata plictis si-ti fac creierul sa vibreze a gol: taaaaaun! taaaaaun!

Cum le supravietuiti? Cum?

Comersantul roman

Am doua magazine langa bloc, in caz c-am uitat sa iau ceva de la Mega sau m-apuca pofta subita si deloc exclusa de dulce in prag de seara. Doua magazinase de cartier, de patru metri patrati, genul care are in componenta firmei cuvantul cu sens neelucidat de “Impex” SRL, asa-zisele magazine mixte. Necunoscatorului i-ar parea la fel si i-ar fi egal de unde-si procura cei doi litri de apa plata zilnici, insa ele difera fundamental prin ceea ce specialistii in comunicare ar numi “cultura organizationala”.

Unul dintre ele este condus de patroana. Imaginea femeii comuniste, membra de partid, care asambleaza doua-trei componente pe banda rulanta. Scunda, grasuna, cu niste ochi mici care nu transmit niciodata nimic decat suspiciune. Suspiciunea ca s-ar putea sa-i furi o doza de cola din frigiderul ramas nesupravegheat, suspiciunea ca s-ar putea sa iei mai mult si sa platesti mai putin. Ii face semne fiicei aflate in postura de aghiotant talamb, fara vina si initiativa, sa ia in primire clienti si-o cearta public daca a dat maruntul gresit.

Nu te priveste decat pentru a te monitoriza, nicidecum pentru a crea o relatie cu cei care-i calca pragul. Traieste cu convingerea ca, oricat de scarba ar fi cu clientii, acestia se vor intoarce mereu.

Prefer sa strabat un drum de zece minute pana la mall, decat sa cumpar de la baba sovietica.

Celalalt magazin e tipul de afacere din tata-n fiu. Cand vinde unul, cand altul. N-au cine stie ce marfa, nici cine stie ce curatenie, dar de cand le deschizi usa, pana o tragi dupa tine, sunt numai un zambet. Si nu, nu ipocrit. Chiar inteleg ca, poate fara tine afacerea le-ar merge la fel, dar fara 100 ca tine, ar pierde jumatate din painea ce-o pun seara pe masa. Mereu au o vorba buna sau o glumita de bun-gust. N-ai zece bani? Nicio problema. Aduci tu alta data. Si-aduci.

Au de o mie de ori mai multi clienti decat zgripturoaica, fara sa aiba nimic in plus. Nimic in afara de bunul simt cu care-si trateaza clientii.

Baga cu paine!

Exista in imaginarul colectiv romanesc conceptia conform careia cu cat gusa se revarsa in mai multe valuri peste ţâţe, ţâţe peste burta, burta peste tot, cu atat femeia e mai sanatosa. Grasimea e semn de bunastare, semn de pozitionare in gura cornului din care navaleste abundenta, nicidecum de imobilitate, boala sau moarte.

Printre bunici, un corp mai putin suncos si mai mult fibros in posesia nepotului sau a nepoatei declanseaza drame si acatiste. De cate ori ma vede, bunica-mea ma implora sa mananc, ca am si eu o varsta si tot lesinata sunt. Pentru ea, lesinata inseamna 47,6 kg la 1,63. Dac-ar mai afla ca incerc sa scap de burta, cred ca i-as grabi sfarsitul cu cativa ani. Prezenta burtii mele ii garanteaza linistea. De cate ori ma ridic de la masa, are aceeasi expresie de nemultumire pe chip. Prin urmare, ingrasatul, nunta si copiii sunt principalele obiective pe care mi le-a stabilit.

Daca te uiti pe strada, raaaar vezi o romanca trecuta de 50 de ani slaba. Iar dintre cele slabe, majoritatea sunt asa din cauza unei boli care le tintuieste la dieta si le ingradeste accesul la sarmale, tocanite si paine. Multa paine. Pentru ca fara paine, la noi, nici strugurele nu se mananca. O felie de paine intre doua felii de paine ar fi sandvisul nostru national. Un McPaine, va rog.

Bunicul si nepoata

Nepoata, o suina zdrahoanca de 26 de ani, 1,70 si 80 de kile, aflata permanent la o dieta pe baza de parizer, dadea sa-si incalece bicicleta. Burta si tzatza ei par a fi pe arcuri. Tresar la fiecare miscare. Pamantul insusi tresare la fiecare miscare.

Bunicul: Marianaaa, mai lasa, tataie, bicicleta aia.

Zdrahoanca: Lasa, tataie, sa mai fac si eu miscare.

Bunicul: Ma, Mariana, stai, tataie, linistita, mai mergi si pe jos. Da-o-ncolo de bicicleta, daca slabesti?

Zdrahoanca: Ei, as vrea eu sa mai slabesc.

Bunicul (ultragiat, gata sa se repeada pe bicicleta): Sa nu te mai aud cu vorba asta. Ce-ai sa slabesti?!

Zdrahoanca: Ei, numai un pic asa, nu mult.

Bunicul: Ce-ti veni? Sa slabesti si sa te-mbolnavesti dup-aia?! Eeei, comedie!

Pe Mess. Increngaturi si specii

Poate am eu o fauna cu un penaj deosebit, purtata de vanturile Internetului si poposita sub presul listei mele de Messenger. Sau poate am lasat usa intredeschisa si multe ID-uri s-au strecurat pasind pe varfurile degetelor si si-au facut culcusuri, fara sa se intereseze de chirie.

M-a manat dracu’ sa-nfig cursorul in bara de scroll si sa ma uit cu mintea rece si ochi patrunzator printre specimenele aciuate. E vina ta, veti spune. C-ai strans lume fara principiu selectiv. Ca i-ai adunat gramada si-acum te vaieti in blogul mare ca nimic nu mai ajunge la nasul tau (si-asa in vant de la natura), ca nu te mai simti acasa in propria casuta de mesager instantaneu. Dar jur ca i-am primit fara sa stiu pe cine primesc! Am acceptat inocent prietenia unei colege si m-am pomenit cu ditamai pitzipoanca pozand lasciv in ipostaze care ma fac sa scuip in san, pe mine, necredincioasa, si sa ma-nchin cu stanga.

Dar, desi umanista prin dat si devenire, am inclinarea naturalistului spre oranduiri si categorisiri.

Intaia specie pe care cu durere in suflet am identificat-o se numeste:

1. Pitzipoanca sub acoperire.

In viata reala, iti ia ceva pana sa-ti dai seama ca e doar una din ele.  Foloseste cuvinte grele si-si da ochii peste cap povestind despre cele trei joburi pe care le are momentan. Cu ochelarii pe varful nasului se plange ca s-a saturat de “tara asta de cacat”, ca vrea sa emigreze, dar n-are bani, ca-i subapreciata.

Poza: E intr-o relatie, dar n-o multumeste, viseaza la cai verzi pe pereti si de-aia si-a facut si cont de HI 5 si Facebook. Sa-si puna pozele de la Costinesti sau de pe veranda bunicii, cu o bara intre picioare sau calare pe un stabilopod. Privire sexi. Sexi in acceptiunea peizana a cuvantului, desigur.

Status: Lapidar. Cuprinde o intreaga dupa-amiaza intr-o fraza scurta, laconica: “Somnic pufos” sau “Nu’s” sau “Super busy, DND” sau “Studiez “. De cu seara, ramane logata pe Messenger, desi paraseste domisilul si ne lasa mostenire statusuri care ne informeaza cu privire la activitatile extracuriculare: “Plecata pa pa” sau “La distractie” sau “In club”. Uneori isi ataseaza un fictiv www la status, doar pentru ca i se pare ca albastrul ar da mai bine. Evident, link-ul ei nu duce nicaieri, dar are status albastru? Are!

2. Intelectuala ratata

Are impresia ca e o persoana cultivata, superioara. Noi credem ca e doar proasta si frustrata. Nu-i spunem asta, ca o avem in lista de Mess.

Poza: Isi pune tot felul de poze “artistice”, modificate in Photoshop. N-o mai recunosti. Juri ca-i alta. Dar are poza “artistica”? Are! De obicei, afiseaza priviri melancolice, aruncate in adancurile unui lac (artistic si el) sau o bucata de cap (lasandu-te pe tine sa ghicesti daca-i ea au ba) sau pur si simplu o imagine luata de pe net, care crede ea ca se potriveste starii de spirit.

Status: Simte nevoia sa-si faca auzite gandurile “poetice” (crede ea), penibile (credem noi). Are tot felul de citate pline de intelepciune, pe care le-a citit pe vreun site de genul “www.statusuridesteptedepuspemess.ro” sau “www.visatoarea.org”. Are trei carti acasa: una luata la promotie cu un ziar, una de bucate, iar cealalta de Coelho.

3. Suporterul

Trup si suflet pentru culooooori! Traieste din meci in meci. Are trusoul echipei favorite in dulap nu se se abate la culorile echipei adverse, poate doar la lenjerie. Suporterul face galagie pe stadioane, se dezbraca la pieptul gol, sparge semninte cand se uita la meci, danseaza pe manele cu mainile pe sus si sprancenele ridicate, afisand o expresie faciala chinuita, care ne duce cu gandul la scremerile facerii.

Poza: Prim plan cu el: ochelari de soare. Creasta blonda, vopsita, statornicita cu gel. Mana dreapta intinsa, semn ca e o auto-poza. Fundal: faianta din baie sau dulapul din dormitor. Poarta tricourile clubului pe care il sustine sau macar o piesa semnata de un designer celebru: “Amporio Armani”, “Vesarce” sau “Kalvin Klain”.

Status: “Campionii din Ghencea!” “Lupta, Steaua, lupta, Steaua, he! he!” “Niciodata tigani, niciodata olteni, totdeauna stelisti sa dam bip la dinamovisti”, “Steaua e echipa mare, seaman in lume nu are” sau “M*** Dinamo, Rapid, CFR, Unirea” (a se completa cu orice echipa din Liga I).

4. Narcisista

Vrea sa iasa in evidenta. Cu orice pret. Oricat de jenanta ar fi disperarea ei onlineiana. Vrea sa fie adorata, privita, invidiata. Sunt convinsa ca exista o manea cu aceste cuvinte cheie.

Poza: Cu ea, evident! Artistica, dar nu emo, ca la “Intelectuala ratata”, ci “jucausa”, chinchi, ademenitoare. Io i-as zice sa-si bage mintile-n cap, sa-si gaseasca pe unu’ si sa-si petreaca serile de vineri desfasurand activitati specifice cuplului, iar nu specifice crizei de 30. Dar ea, cum n-are rusine, n-o sa asculte si-o sa continue sa fie penibila si sa serveasca drept material pentru www.cocalarisiprintese.ro.

Status: Trimitere catre o melodie de pe YouTube. Una trendy, cool, auzita la radio si cautata repede pe net. Uite-o cat e de “la moda”! Uite-o ce kooltoora muzicala are!

5. Maritata

Probabil nunta e cea mai mare realizare a ei. De-aia ne intoxica inca de cand a avut loc nefericitul eveniment, pana in zilele noastre. Abia astepta sa termine facultatea, ca sa-si puna pirostriile. Acum, iata, fraierul a cerut-o, i-a indesat un inel pe desti si aia e! Se numeste “Nevasta”. Sooper!

Poza: S-a maritat acum un an, dar continua sa-si tina la avatar poza cu ea mireasa, cu el, cu tortul de nunta sau doar cu buchetul. Ce frumos! (BRB. Ma duc sa vomit putin.)

Status: N-are. Si bine face.

6. Scaiul

Se deosebeste prin capacitatea de a se tine de capul omului. Cum te afisezi online, cum tzac! ti se deschide fereastra de la el. Si-ti scrie. Si-ti scrie. Si-ti scrie. Nu conteaza ca tu abia apuci sa mai zici cate un “da”. El iti povesteste intregul interval in care nu v-ati vazut sau vorbit.

Poza: Ceva cu el. Nu e interesat sa iasa bine, sa-l arate mai presus de realitate. Sa fie haios, in acceptiunea lui. Doar e un party bou. Astaaa, boy! Sau o poza cu o masina tunata.

Status: Link catre un filmulet de pe YouTube cu unii care-si rup gatul sau catre o melodie house de pe Trilu.

7. Necunoscutul/necunoscuta

Il vezi in lista, dar nu stii de unde sa-l iei. Parca l-ai fi vazut o data, dar n-ai putea sa spui doua vorbe despre biografia sa. Eviti sa-i vorbesti. La urma urmei ce sa-i spui? “Buna, ce plm cauti in lista mea de mess?”. Nu se cade. Are si Messegerul eticheta lui.

Poza: Un copil. Te intrebi: “o fi al lui? o fi vreun nepot?”. N-ai cum sa-ti dai seama. Si doar nu poti risca sa intri in vorba cu el.

Status: Glumite in engleza. Cu link spre un site “mijto”. Tot nu te ajuta sa-l identifici. Lasa-l in plata netului!

Acum, mi-as dori sa-mi spuneti ca si voi aveti din astia, nu doar eu. Va rog! Vreau sa ma simt normala!

Cum sa scapi de un stalker in 7 pasi

Am eu ceva. Va spun sigur ca la mine e problema. O fi faptul ca-s prea prietenoasa la prima vedere? Sau ca am fata asta de pui prigonit si dornic de protectie? Nu stiu, zau. Dar ii atrag oriunde-as fi. Daca, la un miting de protest in fata Palatului Victoria participa 1000 de oameni + eu, fiti siguri ca cel mai libidinos si mai obsedat ma va repera si se va indrepta glont spre mine, lasand o dunga de bale in urma. Apoi va incerca sa se imprieteneasca. Eu nu-mi voi da seama din prima ce urmareste scursura umana, asa ca ii voi raspunde cu aceeasi amicitie. Nu voi remarca nici privirea fixa atintita asupra mea, nici momentele in care ma atinge pe antebrat, ajutandu-ma sa cobor bordura. Nu le voi remarca pentru ca sunt o fraiera. Dar nu o fraiera de rand, ci o fraiera cu mare succes la psihopati.

Dat fiind ca am o vasta colectie de povesti sinistre legate de indivizi care si-au facut din a ma cuceri un scop de veacuri, am dezvoltat un set de masuri anti-libidinosi, pe care vi-l impartasesc si voua, ca sa stiti cum sa actionati cand situatii similare mijesc la orizont. (Promit sa deapan momente de o rara penibilitate in care indivizi cu dublul varstei mele imi aduceau tort, in speranta ca le voi dezveli si altceva decat podul palmei.)

Deci. Te afli in momentul in care te-ai convins ca el e un psihopat si a facut o obsesie din tine. Nu scapi de el oriunde te-ai duce, cauta pretexte dubioase sa fie in preajma ta, te pipaie cu privirea si si-a construit intr-un colt al dormitorului un altar compus din fire de par care iti apartin, unghii si servetele in care ti-ai suflat nasul.

Nu e cazul sa disperi. Maldita.ro iti pune la dispozitie modalitati prin care sa-l aduci tu la exasperare.

1. Accepta-i invitatia la restaurant.

Comporta-te adorabil pentru cateva minute, dupa care, ia o mina serioasa, incrunta-te si rosteste-i grav:

“Stiu ca esti adevaratul fiu al lui Sfarma Piatra. Te rog sa recunosti asta.” Insista sa-i spuna si chelnerului ca numele lui adevarat este Panasonic.

Daca refuza, pleaca si tranteste usa dupa tine. Nu inainte insa de a preveni persoanale de la celelate mese ca insotitorul tau, care sufera de o boala psihica, tocmai a facut pe el si pleci dupa Pampers. Roaga-i sa-l supravegheze pentru cateva minute.

2. Pune-l sa repete.

Explica-i ca pentru tine dictia este foarte importanta. Roaga-l sa invete sa recite cu patos “Catelus cu parul cret“, varianta bilingva, apoi sa ti-o recite. Daca acest lucru se intampla in public, cu atat mai bine. Nu uita sa-l inregistrezi si sa pui totul pe YouTube.

3.  Cumpara-i un lant gros, auriu, cu poza lui Nicolae Guta in loc de medalion.

Insista sa-l poarte de cate ori va vedeti, folosind expresia “pecetea dragostei”. Daca refuza, ameninta-l ca nu va veti mai intalni niciodata.

4. In autobuz.

Urca alaturi de el si adreseaza-te celorlalti calatori: “Buna ziua dumneavoastra si invitatilor dumneavoastra. Vi-l prezint pe transsexualul Suriname.”

5. Prefa-te ca ai murit.

Convinge-l sa mergeti intr-o cafenea plina ochi de oameni. Spune-i ca ai alergie la vocale si ca, de cate ori le rosteste, s-ar putea sa lesini. Prefa-te ca lesini de cateva ori, pana cand renunta sa mai foloseasca vocalele in vorbire.

6. Roaga-l sa fie partenerul tau la o petrecere.

De bucurie, va fi dispus sa faca orice. Minte-l ca e bal mascat si ca tema va fi “Elvis”. Se va trezi singur printre necunoscuti imbracat in costum alb, mulat, cu paiete. Nu uita sa faci multe poze, apoi sa le pui pe Facebook si sa-l taguiesti.

7. Spune-i ca vrei sa-i cunosti parintii.

Cu siguranta va fi in al noualea cer. Odata ajunsi la intalnirea cu ai lui, profita de momentul in care el pleaca la baie si spune-le alor lui ca acesta urmeaza o cura de hormoni si ca in curand isi va face o operatie de schimbare de sex. De asemenea, nu uita sa le mentionezi ca fiul lor lucreaza part-time intr-un bordel de homosexuali.

Acest articol poate suferi update-uri periodice, datorita brevetarii altor modalitati de a scapa de genul acesta de primate. Va multumesc pentru atentie. La revedere!

“Ti-am spus eu!”

I-ati intalnit si voi. Sunt oamenii aia enervanti care stiu intotdeauna ce ar trebui sa faci tu. Si nu pregeta sa te sfatuiasca. Pentru ca ei le stiu pe toate si tu nu stii nimic, e musai sa-i asculti. In caz ca dai gres, au intodeauna pregatit un “ti-am spus io”. De unde rezulta ca, desi ti s-a atras atentia, tu ai continuat sa gandesti cu mintea ta placida si sa te arunci frontal spre cea mai apropiata bara. E clar, asta e vocatia ta.

Pana acum am intalnit doar femei care sufera de mania controlului, a influentarii cu de-a sila pe celalalt in luarea celor mai marunte decizii. Le vom numi “Fixistele”. Fixistele nu suporta nici macar sa faci pupu gros, cand ele vor sa fie subtire, sub forma de spirala.

Tu: “Am facut pupu.”

Fixista: “Spirala?”

Tu: “Nu. Cilindru.”

Fixista: “Bai, nu e ok deloc. Cum sa-l faci cilindric?”

Si tiparul se poate aplica pe tot felul de situatii.Pentru ca, vrei, nu vrei, orice faci are un diagnostic. Iar Fixistele sunt acolo sa-ti planifice viata.

Nu e ok sa stai in casa vineri seara, ca esti baba. Cum nu e ok nici daca nu ai prieten si tie ti-e chiar bine fara. Nu e ok daca-ti intinzi parul din an in Pasti, doar tu ai niste bucle asa frumoase! Nu e ok daca te simti mai bine citind o carte in singuratate deplina, decat chinuindu-te sa auzi ce ti se urla in ureche printre acorduri de muzica house in cine stie ce club plin de fum si de fumuri.

Fixista: “ACUM e momentul sa-ti traiesti viata, baaa, nu la nouaj de ani.

Tu: ” Stii, dar mie nu-mi place genul asta de distractie. Eu chiar nu ma distrez asa. Mai mult ma agaseaza.

Fixista: Aoleeeu, cum sa gadesti asa?

Tu: Pai, uite, asa gandesc eu. E naspa?

Fixista: Normal! Ai innebunit?

Sau:

Fixista: Unde mergeti in vacanta?

Tu: Ne gandeam sa mergem la Paris.

Fixista: Hai, frate, Paris is so last season! Ce naiba sa faceti voi la Paris?

Tu: Eu ador Parisul, stii? Si-as vrea sa-l vedem impreuna.

Fixista: Bai, hai mai bine sa mergem toti patru in Curdistan. Am auzit ca e grozav in perioada asta a anului.

Tu: Eu totusi as vrea la Paris, doar noi doi.

Fixista: Dar de ce, ma, doar voi doi? E mai fun in 4.

Sau:

Fixista: Te-ai mai ingrasat sau mi se pare mie?

Tu: (in gand) – Nu, eu am 45 de kile, tu esti vaca. (Cu voce tare) – Poate un pic, nu-mi dau seama.

Fixista: Hai, ma, ca uite ai ceva burtica. Ti-ai cam facut de cap de sarbatori.

Tu: Am 61 in talie, nu mi se pare ca am burtica.

Fixista: Ce-ti mai place shaorma…

Moment in care tu cauti un obiect ascutit pe care sa i-l infigi in cap.

Insistenta nu e deloc o trasatura pe care sa o caut la oameni. Nici sfaturile nesolicitate. Nici grilele alb-negru care se aplica peste orice-ai face si se aduna un punctaj in urma caruia tu nu iesi deloc in castig.

Evit Fixistele cat pot. Prefer compania catelului Otto decat pe a unei persoane care ma controleaza la fiecare pas.

Si stiti ce-i culmea? Ca desi poarta la gat cheia Adevarului Suprem, Fixistele nu sunt fericite. Dar se pricep al naibii de bine sa mimeze.

Doua jumatati de ciocolata Rom

Atat le-ar fi ajuns de fiecare baieteilor din fata mea, la coada din supermarket. N-avea mai mult de 12 ani cel mai mare dintre ei. Iar celalalt ar fi trecut in clasa a treia, probabil. Slabuti, cu niste hainute ponosite si subtiri, au asteptat aproape 15 minute la rand pentru o ciocolata Rom. Impreuna. Jumatate unul, jumatate celalalt.

I-am observat tarziu. Apucasem sa-mi randuiesc produsele pe banda rulanta. Nu mi-a venit sa cred. Am ramas blocata cateva secunde.

In manuta lui, avea pregatiti cativa banuti sa-si achite cumparatura. Cine stie cum ii agonisise.

Am pus mana pe ciocolatica si i-am zis celui mai mare: “V-o platesc eu.” S-a intors catre micut si i-a soptit la ureche: “A zis ca ne-o plateste ea.”

Tarziu mi-a fulgerat prin cap sa le mai iau ceva pe langa. La casa, in afara de gume de mestecat si servetele pentru lentile, n-am gasit decat doua prajiturele Magura. M-am uitat in cos. Nu le puteam oferi nimic. Aveam doar ingrediente pentru o viitoare cina gatita. Am insfacat prajiturelele, le-am pus pe banda si le-am platit.

“Multumesc,” mi-au raspuns amandoi, uimiti si timizi. Si-au plecat.

Baiatul de la casa mi-a scanat produsele, le-am pus in pungi si, abia in timp ce savarseam gesturile mecanice ale omului adaptat la mediul supermarketului, mi-am dat seama cat de ingusta am fost.

De ce nu m-am intors la rafturi sa le cumpar mancare macar pentru o seara? De ce n-am putut sa las cosul la casa si sa ajut doi copii fara Dumnezeu? De ce in pseudo-gandirea mea pe fuga nu mi-a trecut prin cap macar o clipa sa-i pun sa m-astepte si sa le fac o bucurie?

Puteam sa ajut doi copii. Dar n-am facut-o.

I-am cautat la iesire. Plecasera. De ce-ar mai fi ramas?

Artista

Desi ia Bacul tarandu-se pe coate, cel putin din a treia incercare, desi ucide ortografia la fiecare cuvintel scris, ea e “artista”. Si, ca o artista ce e, nu se sfieste sa daruiasca lumii din talentul ei supra-renascentist.

Ati intalnit-o si voi. E atat de proasta, incat nu-si percepe propriul penibil si nici nu-si intrezareste varful nasului din dotare. Cu toate astea, ne agaseaza cu tot soiul de abordari semidocte. Nu are o arie restransa de actiune. Pentru ca este multilateral dezvoltata, ea tine cu tot dinadinsul sa ne faca martori ai paradei mediocritatii.

Cel mai frecvent paraziteaza poezia si fotografia. Si astfel, ghidata de muze made in China, umple blogurile cu poze excrementiale sau cu poezii fara noima. Ea nu e retardata, e doar un geniu pustiu, neinteles de contemporani.

“Poeta”

Sau poiata. Debiteaza “versuri albe” (e prea proasta sa gaseasca rima) pline de metafore – crede ea,  elucubratii- credem noi. Il admira pe Nichita fara rezerve. Pretinde ca-l intelege si ca se regaseste in poeziile lui, dar nu pricepe decat cuvintele separat.

Offline-ul nu-i creeaza decat frustrari, pe care le deverseaza pe net. Pentru ca acceseul la partea masculina ii este strict interzis, tema cea mai frecventa este iubirea neimpartasita. Smiorcaielile in versuri isi gasesc si adoratori. Pentru ca da, un prost isi gaseste intotdeauan pe unul mai prost ca el care sa-l admire. E un cerc al admiratiei reciproce.

“Fotografa”

E mai proasta decat Poeta. De teama urgiei gramaticale, prefera sa scrie cat mai putin, de preferinta doar titlurile capodoperelor. Ii multumim pe aceasta cale.

Are predilectie spre nuduri feminine. Si reuseste sa scoata ce-i mai hidos din ele. Da, am auzit de estetica uratului, dar aici e deja dizgratiosul se combina cu lipsa crasa de concept. Si o invita pe modelă sa se aseze in tot felul de pozitii nătângi, sa faca tot felul de moace “interesante”.

Iar aia, si mai proasta, credincioasa in viziunea artistica a amicei, sta. Ca nu stii ce Botezat o remarca si-o cheama pe podium. Cand Artista nu dezbraca femei, isi da in petic fotografiind bucati din natura urbana sau nu: o bucata de trotuar, un pom, un rahatel de caine. Arta, frate! Dupa ce surprinde banalul in cele mai odioase aspecte, trage fotografiile printr-un strat unsuros de Photoshop. Apoi le da titlu si le aburca pe site.

Ca de n-ar fi, nu s-ar povesti. Pam-pam!

Unora le place prazul

Un alt paradox al ingustului spatiu dintre Dunare, Carpati si mare e patriotismul câş. Mereu surprinzator, cum as zice dac-as fi copy in publicitate. Dar nu-s.

1. Romania e o tara de cacat. Romanii sunt si mai de cacat.  
2. “Sistemul” ne invinge pe toti, nu numai pe presedintii purtatori de cioc cuzian.
3. Io sunt grozav, dar am nimerit intr-un hau care, pentru ca “trebuia sa poarte un nume”, i s-a spus Romania.

Si totusi, aproape toti romanii pe care i-am cunoscut isi umfla pepturile tari de mandria locului de bastina. Cu alte cuvinte, romanii e naspa, dar moldovenii/oltenii/ardelenii mei sunt garofite-n glastra!

Oltenii:

Auto-ridicare-in-slavi:

• Suntem cei mai destepti si mai drepti dintre… draci, astia… traci.
• Oameni de gasca, voiosi, energici, nu casti de plictiseala langa noi.
• Vorbim repede si-avem un perfect simplu de sta matza-n coada.
• Ne descurcam in orice situatie (dar nu mai bine nu va-ncurcati?)
• Noi am unit pentru prima data tarile romane din dragoste pentru fratii de peste Carpati, iar nu din dorinta de cucerire.
• Hai, Universitatea, hai Craiovaaaaa! Tu campioana unei mari iubiri!

Critica fratilor ungureni si moldoveni:

• Moldovenii nu stiu nici cate urechi au in cap si de-asta si le reteaza cu topoarele. Mihai Viteazu il spulbera pe Stefan cand vrea muschii lui, ca doar e ban de Craiova.
• Ardelenii se misca si gandesc in reluare, norocul lor ca i-au cucerit austriecii. Michel le Vaillant n-are pe cine sa bata, ca-s toti niste no-name-uri.

Ardelenii:

Auto-ridicare-in-slavi:

• Apai mai civilizati si mai occidentali ca noi nu-s nici nemtii.
• Suntem calculati, gandim inainte sa pronuntam.
• Palinca si mancare ca la noi n-ai sa gasesti nicairea.
• Sibiu, Sighisoara, Medias, Brasov, Oradea, Cluj, Klaus Johannis.
• Da-i dracu de unguri.

Critica fratilor moldoveni si olteni:

• Moldovenii nu stiu nici cate urechi au in cap si de-asta si le reteaza cu topoarele.
• Oltenii te trag pe sfoara cand nu te-astepti, vorbesc repede si straniu. Nu prindem tot ce zic.

Moldovenii:

Auto-ridicare-in-slavi:

• Noi stim cate urechi avem in cap si tocmai de-asta ni le imputinam cu topoarele.
• Dulshile grai moldovinesc vindeca si gripa porcina.
• Femei frumoase ca la noi, nici in Venezuela!
• Stefan, Eminescu, Creanga, Sadoveanu, Alecsandri, manastirile, Ieshul.
• Basarabia, pamant romanesc!

Critica fratilor olteni si ungureni:

• Oltenii sunt mai prosti ca noi. Si vorbim mai repede ca ei. Stefan il rupe pe Mihai.
• Ardelenii sunt adormiti, daca nu stateam noi pavaza la turci si la tatari, n-ajungeau ei ce sunt acu.

Geoana dupa ciolan

Nu sunt portocalie structural, mai degraba galbena, dar pesedismul inrait si insistent mi se pare simptom de prostie si de regres intelectual. Nici nu e de mirare cand liderii tai de opinie sunt nedezlipiti de Antena 3 si cand iti cioplesti idoli din marionete prostanace cu trecut si prezent comunist. M-am uitat la dezbatere cu aceeasi lacomie din 2004. Cand am vazut-o de 4-5 ori.

Ca Basescu stie mai bine ca oricine sa candideze (atentie! am spus “sa candideze”), e evident cred si pentru Vanghelie. Dar nu ma gandeam ca o sa-i rupa fâşul lui Geoana in asemenea hal. Ma asteptam ca fostul diplomat, plimbat prin tari franceze la burse, sa vina cu lectiile invatate pe de rost, sa-l ghiftuiasca tatuca Ilici cu meditatii ca inainte de BAC. Crunta dezamagire! Sovaielnic, superficial, neinspirat si nerealist. Degeaba a bravat cu “tolerrranta” si “spirrritul lui impaciuitor si capacitatea de a strrrange oameni in jurrul sau”. S-a vazut ca ramas singur da din colt in colt, ca un prost inotator intr-un rau involburat. Gafele de aseara nu le egaleaza decat intalnirea la ceas de noapte, cand a stat drepti la apel si-a dat fuga sa-l satisfaca pe Vantu.

Basescu n-a ratat bajbaielile lui Geoana si l-a taxat de nu s-a vazut. Ma asteptam sa izbucneasca in plans si sa-i sara in brate lui Crin sa-i stearga lacrimile.

1. “Dobanzile tarii sunt de 18%.” “Cautati pe la 8-10%, domnule Geoana”, l-a indrumat Marinarul.

2. -Exporrrturile Romaniei au scazut in Occident, zise el generic in stil nastasian.

- In ce tara au scazut exporturile Romaniei, domnule Geoana?

- In Occident.

- Occidentul e mare. In ce tara au scazut exporturile Romaniei?

- Cat de mare e Occidentul?

- Exporturile Romaniei au crescut in Germania, Olanda, Italia.

Geoana tace. E trrrist.

3. Propune “programul Rabla pentru tractoare”. Revelatie: e deja implementat.

4. “Nu-mi aduc aminte de Revolutie. Eram prea tanar.” Cam amnezic. Eu aveam 6 ani si-mi aduc aminte. Te pomenesti ca nici de “spiritul civic al minerilor nu-si aduce aminte”…

5. “- Asteptati sa fiti primit la Moscova de un an.” Interesant leitmotiv. Preluat cumva din ideologia PCR?

- Romania este in relatii bune cu Rusia, dar nu de subordonare.

Dar, un bun subaltern ca  Geoana nu prefera altfel de relatii…

Basescu are pacatul impulsivitatii, al nucilor azvarlite in perete, al poftei de putere. Dar, ramas singur intre patru pereti la intalniri de maxima importanta pentru tara, are tupeul sa spuna nu. Geoana si-ar da pantalonii jos si s-ar apleca dupa sapun. Dar inainte ar suna la partid sa ceara voie.

PS: M-a intristat prezenta lui Cristian Topescu (un om pe care il admir de cand ma uitam la Olimpiada de la Barcelona, la 9 ani), interzis ani de-a randul de stramosii lui Geoana la televizor, intre pesedisti.

PPS: Fiind un blog personal, reprezinta parerile mele. Nu are nici o legatura cu locul in care lucrez. Dar v-ati prins voi de asta, ca sunteti mai destepti ca mine.