Atat le-ar fi ajuns de fiecare baieteilor din fata mea, la coada din supermarket. N-avea mai mult de 12 ani cel mai mare dintre ei. Iar celalalt ar fi trecut in clasa a treia, probabil. Slabuti, cu niste hainute ponosite si subtiri, au asteptat aproape 15 minute la rand pentru o ciocolata Rom. Impreuna. Jumatate unul, jumatate celalalt.
I-am observat tarziu. Apucasem sa-mi randuiesc produsele pe banda rulanta. Nu mi-a venit sa cred. Am ramas blocata cateva secunde.
In manuta lui, avea pregatiti cativa banuti sa-si achite cumparatura. Cine stie cum ii agonisise.
Am pus mana pe ciocolatica si i-am zis celui mai mare: “V-o platesc eu.” S-a intors catre micut si i-a soptit la ureche: “A zis ca ne-o plateste ea.”
Tarziu mi-a fulgerat prin cap sa le mai iau ceva pe langa. La casa, in afara de gume de mestecat si servetele pentru lentile, n-am gasit decat doua prajiturele Magura. M-am uitat in cos. Nu le puteam oferi nimic. Aveam doar ingrediente pentru o viitoare cina gatita. Am insfacat prajiturelele, le-am pus pe banda si le-am platit.
“Multumesc,” mi-au raspuns amandoi, uimiti si timizi. Si-au plecat.
Baiatul de la casa mi-a scanat produsele, le-am pus in pungi si, abia in timp ce savarseam gesturile mecanice ale omului adaptat la mediul supermarketului, mi-am dat seama cat de ingusta am fost.
De ce nu m-am intors la rafturi sa le cumpar mancare macar pentru o seara? De ce n-am putut sa las cosul la casa si sa ajut doi copii fara Dumnezeu? De ce in pseudo-gandirea mea pe fuga nu mi-a trecut prin cap macar o clipa sa-i pun sa m-astepte si sa le fac o bucurie?
Puteam sa ajut doi copii. Dar n-am facut-o.
I-am cautat la iesire. Plecasera. De ce-ar mai fi ramas?
Desi ia Bacul tarandu-se pe coate, cel putin din a treia incercare, desi ucide ortografia la fiecare cuvintel scris, ea e “artista”. Si, ca o artista ce e, nu se sfieste sa daruiasca lumii din talentul ei supra-renascentist.
Ati intalnit-o si voi. E atat de proasta, incat nu-si percepe propriul penibil si nici nu-si intrezareste varful nasului din dotare. Cu toate astea, ne agaseaza cu tot soiul de abordari semidocte. Nu are o arie restransa de actiune. Pentru ca este multilateral dezvoltata, ea tine cu tot dinadinsul sa ne faca martori ai paradei mediocritatii.
Cel mai frecvent paraziteaza poezia si fotografia. Si astfel, ghidata de muze made in China, umple blogurile cu poze excrementiale sau cu poezii fara noima. Ea nu e retardata, e doar un geniu pustiu, neinteles de contemporani.
“Poeta”
Sau poiata. Debiteaza “versuri albe” (e prea proasta sa gaseasca rima) pline de metafore – crede ea, elucubratii- credem noi. Il admira pe Nichita fara rezerve. Pretinde ca-l intelege si ca se regaseste in poeziile lui, dar nu pricepe decat cuvintele separat.
Offline-ul nu-i creeaza decat frustrari, pe care le deverseaza pe net. Pentru ca acceseul la partea masculina ii este strict interzis, tema cea mai frecventa este iubirea neimpartasita. Smiorcaielile in versuri isi gasesc si adoratori. Pentru ca da, un prost isi gaseste intotdeauan pe unul mai prost ca el care sa-l admire. E un cerc al admiratiei reciproce.
“Fotografa”
E mai proasta decat Poeta. De teama urgiei gramaticale, prefera sa scrie cat mai putin, de preferinta doar titlurile capodoperelor. Ii multumim pe aceasta cale.
Are predilectie spre nuduri feminine. Si reuseste sa scoata ce-i mai hidos din ele. Da, am auzit de estetica uratului, dar aici e deja dizgratiosul se combina cu lipsa crasa de concept. Si o invita pe modelă sa se aseze in tot felul de pozitii nătângi, sa faca tot felul de moace “interesante”.
Iar aia, si mai proasta, credincioasa in viziunea artistica a amicei, sta. Ca nu stii ce Botezat o remarca si-o cheama pe podium. Cand Artista nu dezbraca femei, isi da in petic fotografiind bucati din natura urbana sau nu: o bucata de trotuar, un pom, un rahatel de caine. Arta, frate! Dupa ce surprinde banalul in cele mai odioase aspecte, trage fotografiile printr-un strat unsuros de Photoshop. Apoi le da titlu si le aburca pe site.
Un alt paradox al ingustului spatiu dintre Dunare, Carpati si mare e patriotismul câş. Mereu surprinzator, cum as zice dac-as fi copy in publicitate. Dar nu-s.
Romania e o tara de cacat. Romanii sunt si mai de cacat.
“Sistemul” ne invinge pe toti, nu numai pe presedintii purtatori de cioc cuzian.
Io sunt grozav, dar am nimerit intr-un hau care, pentru ca “trebuia sa poarte un nume”, i s-a spus Romania.
Si totusi, aproape toti romanii pe care i-am cunoscut isi umfla pepturile tari de mandria locului de bastina. Cu alte cuvinte, romanii e naspa, dar moldovenii/oltenii/ardelenii mei sunt garofite-n glastra!
Oltenii:
Auto-ridicare-in-slavi:
Suntem cei mai destepti si mai drepti dintre… draci, astia… traci.
Oameni de gasca, voiosi, energici, nu casti de plictiseala langa noi.
Vorbim repede si-avem un perfect simplu de sta matza-n coada.
Ne descurcam in orice situatie (dar nu mai bine nu va-ncurcati?)
Noi am unit pentru prima data tarile romane din dragoste pentru fratii de peste Carpati, iar nu din dorinta de cucerire.
Hai, Universitatea, hai Craiovaaaaa! Tu campioana unei mari iubiri!
Critica fratilor ungureni si moldoveni:
Moldovenii nu stiu nici cate urechi au in cap si de-asta si le reteaza cu topoarele. Mihai Viteazu il spulbera pe Stefan cand vrea muschii lui, ca doar e ban de Craiova.
Ardelenii se misca si gandesc in reluare, norocul lor ca i-au cucerit austriecii. Michel le Vaillant n-are pe cine sa bata, ca-s toti niste no-name-uri.
Ardelenii:
Auto-ridicare-in-slavi:
Apai mai civilizati si mai occidentali ca noi nu-s nici nemtii.
Suntem calculati, gandim inainte sa pronuntam.
Palinca si mancare ca la noi n-ai sa gasesti nicairea.
Sibiu, Sighisoara, Medias, Brasov, Oradea, Cluj, Klaus Johannis.
Da-i dracu de unguri.
Critica fratilor moldoveni si olteni:
Moldovenii nu stiu nici cate urechi au in cap si de-asta si le reteaza cu topoarele.
Oltenii te trag pe sfoara cand nu te-astepti, vorbesc repede si straniu. Nu prindem tot ce zic.
Moldovenii:
Auto-ridicare-in-slavi:
Noi stim cate urechi avem in cap si tocmai de-asta ni le imputinam cu topoarele.
Dulshile grai moldovinesc vindeca si gripa porcina.
Nu sunt portocalie structural, mai degraba galbena, dar pesedismul inrait si insistent mi se pare simptom de prostie si de regres intelectual. Nici nu e de mirare cand liderii tai de opinie sunt nedezlipiti de Antena 3 si cand iti cioplesti idoli din marionete prostanace cu trecut si prezent comunist. M-am uitat la dezbatere cu aceeasi lacomie din 2004. Cand am vazut-o de 4-5 ori.
Ca Basescu stie mai bine ca oricine sa candideze (atentie! am spus “sa candideze”), e evident cred si pentru Vanghelie. Dar nu ma gandeam ca o sa-i rupa fâşul lui Geoana in asemenea hal. Ma asteptam ca fostul diplomat, plimbat prin tari franceze la burse, sa vina cu lectiile invatate pe de rost, sa-l ghiftuiasca tatuca Ilici cu meditatii ca inainte de BAC. Crunta dezamagire! Sovaielnic, superficial, neinspirat si nerealist. Degeaba a bravat cu “tolerrranta” si “spirrritul lui impaciuitor si capacitatea de a strrrange oameni in jurrul sau”. S-a vazut ca ramas singur da din colt in colt, ca un prost inotator intr-un rau involburat. Gafele de aseara nu le egaleaza decat intalnirea la ceas de noapte, cand a stat drepti la apel si-a dat fuga sa-l satisfaca pe Vantu.
Basescu n-a ratat bajbaielile lui Geoana si l-a taxat de nu s-a vazut. Ma asteptam sa izbucneasca in plans si sa-i sara in brate lui Crin sa-i stearga lacrimile.
1. “Dobanzile tarii sunt de 18%.” “Cautati pe la 8-10%, domnule Geoana”, l-a indrumat Marinarul.
2. -Exporrrturile Romaniei au scazut in Occident, zise el generic in stil nastasian.
- In ce tara au scazut exporturile Romaniei, domnule Geoana?
- In Occident.
- Occidentul e mare. In ce tara au scazut exporturile Romaniei?
- Cat de mare e Occidentul?
- Exporturile Romaniei au crescut in Germania, Olanda, Italia.
Geoana tace. E trrrist.
3. Propune “programul Rabla pentru tractoare”. Revelatie: e deja implementat.
4. “Nu-mi aduc aminte de Revolutie. Eram prea tanar.” Cam amnezic. Eu aveam 6 ani si-mi aduc aminte. Te pomenesti ca nici de “spiritul civic al minerilor nu-si aduce aminte”…
5. “- Asteptati sa fiti primit la Moscova de un an.” Interesant leitmotiv. Preluat cumva din ideologia PCR?
- Romania este in relatii bune cu Rusia, dar nu de subordonare.
Dar, un bun subaltern ca Geoana nu prefera altfel de relatii…
Basescu are pacatul impulsivitatii, al nucilor azvarlite in perete, al poftei de putere. Dar, ramas singur intre patru pereti la intalniri de maxima importanta pentru tara, are tupeul sa spuna nu. Geoana si-ar da pantalonii jos si s-ar apleca dupa sapun. Dar inainte ar suna la partid sa ceara voie.
PS: M-a intristat prezenta lui Cristian Topescu (un om pe care il admir de cand ma uitam la Olimpiada de la Barcelona, la 9 ani), interzis ani de-a randul de stramosii lui Geoana la televizor, intre pesedisti.
PPS: Fiind un blog personal, reprezinta parerile mele. Nu are nici o legatura cu locul in care lucrez. Dar v-ati prins voi de asta, ca sunteti mai destepti ca mine.
In zile precum aceasta, emfaza scriiturilor sau a rostirilor despre abdicatul Farouk nu e doar ridata, ci si penibila. De pe 24 noiembrie ‘91 le-au spus pe toate, astfel incat oricat de populata intern as fi cu muzica si personalitatea lui, constientizez micimea gandului unei alte ode.
Total lipsita de originalitate, viata mea s-a tot compus din franturi de melodii pe care cu zeci de ani in urma, Freddie le compunea cu spontaneitatea legitima oricarui geniu.
Pentru cei inca neconvertiti la freddism:
1. Who Wants to Live Forever – un live de exceptie
2. In My Defence, melodia care-mi umezeste capruiul din ochi
3. The Great Pretender – o disimulata declaratie de dragoste
4. Too Much Love Will Kill You
5. Breakthrough – de inceput de-ndragostire
6. Spread Your Wings – preludiu pentru corporatisti
7. Tie Your Mother Down – ruac, frate!
8. Don’t Stop Me Now – de luat lumea-n cap
9. Love of My Life – in acord cu taierea de vene
10. Bohemian Rhapsody – regina
11. Somebody to Love / Somebunny to Love, dupa caz
Conform The Economist, un nairobean trebuie sa munceasca doua ore ca sa-si poata cumpara un Big Mac. Tot cam pe-acolo si un jakartean si un mexicocitean. Norocosi si satui sunt insa locuitorii din Chicago, Tokyo si Toronto, cu doar 12 minute de truda.
In timp ce paupera reprezentanta a Galatiului, Joe, este nevoita sa-si potoleasca foamea cu fructe si ulcele de iaurt, eCostin, fiu verde al Buzaului, ignora acumularea adipoasa care-l impiedica sa-si mai vada varful… talpilor si se indoapa cu:
(Din pacate, spatiul de emisie nu ne permite difuzarea tuturor dovezilor de auto-ghiftuire.)
Si, pentru ca stim in curand isi va schimba numele de familie in Gargantua, ii recomandam sandvisul cu sunca si “chifla” de pui prajit. Pofta buna, eCostine! Te plateste bine mogulul… Ia si-o Lamaie. Sa nu-ti stea-n gat…
