Insemnare a calatoriei mele

London, baby! (II)

A doua zi de dimineata m-am trezit cu o febra musculara de parca infaptuisem cele 12 munci ale lui Hercule, urcasem dracului bolovanul lui Sisif si-l tinuisem in varful dealului si chiar ma jucasem de-a Pheiddipides de patru-cinci ori consecutiv. Picioarele mele, indelung chinuite odinioara in pantofi cu tocuri de 5, 10, 15, tineau momente de reculegere in urma unei zile petrecute in tenisi si soldate cu basici si bataturi colaterale.

(more…)

London, baby! Episodul I

Pentru ca da, urmeaza un serial. Si da, m-am gandit la Joey de cand am aterizat pan-am aterizat inapoi, cu Ancan imbratisandu-ma cu nesatul unei lipitoare. Nu numai Joey s-a jucat de-a maratonul prin mintea mea, dar chiar va intereseaza?

(more…)

CFR, raiul trogloditilor

Eu sunt convinsa ca la un moment dat am suparat un zeu al calatoriilor (poate chiar pe Hermes, desi stiu ca ma aveam bine cu el), ca altfel nu se explica de ce stramoasa dracilor imi revine mie mereu deliciul de a nimeri in compartiment cu cele mai odioase creaturi.

(more…)

Vacanta la Roma (II)

Poate v-am mai spus, dar, cum repetitia este mama invataturii, de azi veti tine minte ca, pentru mine, vacanta nu inseamna atarnat pe un prosop, pe-o plaja, langa o apa azurie, cu un cocktail si-un Bepure langa. Imi rezerv dreptul de a lancezi peste vreo douascinci de ani. Pana atunci, rog partener de viata, prieteni, frati si surori, sa mi se alature in fanatismul vacantelor la oras. Staaati, ca nu va chem la Aiud, nici la Carei, va iau in orase de-alea cu istorie si prezent, cu forfota si locuri de ragaz, cu entuziasm si reflectie.

(more…)

Vacanta la Roma (1)

Ajunsesem sa visez si noaptea ca merg la Roma. Cand n-am mai rezistat, mi-am luat Bepurele si bocceluta si-am purces la drum. Lasand la o parte aventura itineranta in urma careia m-am ales cu un manunchi de fire albe in ceafa si doua-trei riduri unde te-astepti mai putin, vacanta noastra la Roma a fost comme il faut. Orasul nu m-a dezamagit catusi de putin.

(more…)

La Blue Air, la stana

“Plecam la Roma”, spuneam. “Cu ce zburati?” ma intrebau. “Cu Blue Air.” Panica pe chipul lor. “CU BLUE AIR?! Ati innebunit? Aveti chef de comotii cerebrale?” Nu-ntelegeam pe-atunci de unde si pana unde atata inversunare, cum nu intelege un copil de gradinita de ce nu are voie primeasca bomboane de la straini. Zburasem cu Blue Air-ul de cateva ori si nu ma-ntorsesem cu subiecte de blog sau de rupt parul din cap. Dar am intrat in randul lumii saptamana trecuta, cand am primit oficial botezul bataii de joc, al absurdului, al nesimtirii si-al lipsei totale de profesionalism.

(more…)

In Delta cu Microsoft

Normalitatea si alinierea la normele majoritare nu mi-au fost niciodata prietene. “Pe dosul”, suceala si contra, pe de alta parte, imi sunt consubstantiale. Mi-am confirmat, a o mia oara, ca opozitia se asorteaza cu firea mea sarcastica si ca veninul iese nestingherit la fiecare vorba indreptata fatis in directia celui care nu-mi place. Je suis dans mon assiette. J

(more…)

What happens in Stuttgart stays in Stuttgart

Cam o data pe an e ziua Alexandrei. Pelikan, Panipat, Martzipan, numele ei de familie tine mai degraba de preferintele individuale. S-a nisat atat de mult in mintea fiecaruia, incat nu sunt doi oameni care-i zic la fel. Si, cum am mai spus, Alexandra are mai multi prieteni ca Facebook-ul, asa ca nu i-a fost greu sa ne adune din toate cotloanele ca sa-i fim alaturi de happy barzdei la Stuttgart. That’s because we love her so much. :)

(more…)

Cronica unei calatorii anuntate

Sa presupunem ca, in pofida celor afirmate recent, mi s-a pus revolverul la tampla, mi-am intocmit o bocceluta nedemn de mica si am “facut Revelionul” pe taramul vecin celui unde si-a intarcat dracu’ copiii. Sa mai presupunem si ca, pentru accederea la acest nivel superior de existenta, trebuie sa strabati un alt taram, care n-a fost nici al lui Stefan, nici al nostru, ci a urmasilor urmasilor urmasilor etc. Ma rog, v-ati prins ca vorbesc despre Moldova.

(more…)

Bataia-i rupta din metrou

In metrou, ca-n metrou. Lume multa, trista sau surazanda, ganditoare au ba, cititoare de Dileme sau de Cancanuri. Dupa posibilitati. Un tiganus de vreo 25 de primaveri, murdar pe fata, cu fizic impozant precum o gaina trecuta de prima tinerete, i se lauda unui confrate roman cu chip prelung demn de pocit borduri cum ca el “taie pe cine vrea”. In ianuarie. Era tare. Cel mai tare din vagon poate.

(more…)