DeDaniEst

Cum m-am apucat si m-am tinut de alergat

Nimeni nu-mi dadea nicio sansa.

(more…)

50 de kilograme

Toata viata mea am fost aia slaba. Aia care nu-si gasea blugi stramti, care intra in orice rochie ramasa nevanduta din cauza masurii XXS, care, pentru a se mentine la 45 de kilograme trebuia sa manance pana nu mai putea. Iar prin asta intelegem doua linguri de mazare. Avem un stomac de marimea unei nuci si-un apetit de melc. Suspectez melcul de lipsa poftei de mancare. De aici comparatia.

(more…)

Da’ tu cand te mariti, maica?

Imi exasperez mamele, bunicile, matusile si unchii cand le raspund cu “probabil niciodata” la-ntrebarea “da’ tu cand te mariti?”. Bunica-mea incepe sa-si piarda speranta si se roaga ca macar sora-mea sa intre in randul lumii, punandu-si un frumos inelus pe degetul pe potriva caruia eu nu-mi gasesc inel.

(more…)

Toti imi spun ca sunt frumoasa cand ma simt cel mai putin

Moto: Sa n-ai incredere niciodata in femeile urate. Ele au prea multe de ascuns.

Daniela Petrescu

(more…)

Tu ai vazut filmul asta? Stii cum se numeste?

In anii 90, in vremea copilariei mele, sa-ti cumperi un video nu era un eveniment pentru tot cartierul, un simbol heraldic, ca-n anii 80, dar inca te mai salta in ochii vecinilor de palier, daca nu chiar de scara. Erai ala care-si alegea singur divertismentul. Ala care putea sa mearga cu buletinul la magazinul de inchiriat din centrul Orsovei si sa-si ia orice film voia muschiul lui dintr-o oferta variata de peste doua casete.

(more…)

Portret de Maldita

Cand eram mica, eram innebunita dupa supermodele. Cum ma mai credeam si cea mai frumoasa fetita din lume, eram convinsa ca voi avea o cariera de model sa stea Naomi Campbell in coada. Cand am mai crescut, am inceput sa ma cred cea mai creativa fetita din lume si mi-am zis ca ori scriitoare, ori creatoare de moda ma fac. Adica ce, fâţâiala aia pe podiumurile de prezentare e munca? Sau maimutareala pe plaje, in fata aparatului de fotografiat? Asta oricine stie sa faca!

(more…)

Caietul de expresii frumoase

Cand eram prin clasa a V-a, doamna de romana ne-a sugerat c-ar fi o idee buna ca, atunci cand citim o carte, sa ne notam binisor intr-un vocabular expresiile frumoase pe care le intalnim. Nu invatasem atunci inca despre metafore, hiperbole, litote si alte figuri de stil, asa ca le numeam generic “expresii frumoase”.

(more…)

Cum am scris si-am dormit in timpul unui examen

Dragii mei, celor care inca nu s-au prins deja, trebuie sa le marturisesc deschis, in blogul mare, c-am fost mare tocilara la viata mea. Invatam tot, la toate materiile, imi faceam temele, ba chiar si pe cele ale colegilor mai putin dispusi sa-si toceasca coatele la biblioteca. Asa am ajuns ca intr-o singura zi, in clasa a VIII-a, sa scriu nu mai putin de 20 de compuneri la franceza. Mihai Popa Popas al compunerilor, asta am fost.

(more…)

Rabla, stergatorul si ţuţuroiul

Pe vremea cand am facut eu scoala de soferi, in illo tempore adica, haaat departe prin 2005, permisul nu se lua de nevoie, se lua de distractie. Sa va explic. M-am dus la scoala de soferi cu cea mai veche si mai (ne)buna prietena a mea, Cami, 10% ca sa ne improprietarim cu bucata aia de plastic si 90% din dorinta de hăhăială. Pen’ ca noi avem o bogata istorie in ras din uitat la creion in ora de matematica sau din motive de muci la meditatie, la romana. Pe scurt, noi avem o bogata istorie in ras. Din orice. Eh, asa orandui Dumnezeu lucrurile ca ne apucaram de scoala de soferi in acelasi timp. Eram, din nou, colege, dupa un gimnaziu petrecut alaturea si-un liceu in care doar hazardul ne-a aruncat in clase diferite.

(more…)

Cum era sa mi se fure telefonul ziua-n amiaza mare

2012

Eroii Revolutiei. Ies de la metrou, iau scarile rulante si simt cum cineva parca imi umbla in buzunarul ghiozdanului pe care-l caram in spate, un graunte jumatate. Am zis ca sunt eu paranoica si mi-am vazut de drum fara sa-mi trag ghiozdanul pe un umar si sa cercetez cu atentie daca mi s-a sterpelit superbul ruj YSL (chiar e superb) primit in dar de Craciun. In plus, vorbeam cu o prietena la telefon si m-am lasat repede dusa de discutie. Telefonul in buzunarul gecii, castile infipte in el, ca sa nu-mi inghete mana si sa nu-mi umplu ecranul cu fond de ten (nu, nu ma dau cu tot tubul, doar ca oricat de putin ai pune, e suficient cat sa ti se vada niste urme dizgratioase pe ecran). Dau sa ocolesc o baltoaca, sar ca o gazela si simt o mana in preajma buzunarului meu drept. Ma-ntorc, c-o fata plina de uimire dezgustata. Un jeg imbracat c-o geaca argintie.

(more…)