Eu cred ca orice poate face subiect de blog. Chiar si metodele de epilat. Baieti, acoperiti-va ochisorii sau lasati-i in pamant. Doar metrosexualii sunt invitati sa ramana si sa ne impartaseasca din secretele membrelor lucioase precum crestetul basescian.
Cu epilatul, oricum ai da-o tot te lovesti de inconveniente. Eu am ajuns la capatul rabdarii si am impresia ca nu mai exista solutie pe lumea asta care sa ma multumeasca de la a la z.
Par exemple:
1. Epilarea cu ceara calda
Daca te incumeti sa te auto-defrisezi in house, apai trebuie sa ai rabdare, frate. Sa incalzesti cu grija ulceaua. Daca e prea fierbinte, scapi de par, dar scapi si de piele. Si n-ai chef de petice de crocodil made in China sa-ti acoperi muschiul golas. Daca e prea rece, n-am rezolvat nimic. Stratul de doua deste nu se va intinde in vecii vecilor, oricat l-ai indruma tu cu spatula-ti improvizata.
2. Epilarea cu crema
Exista in comertul socialist creme epilatoare dotate cu capacitatea de a aneantiza plapandul firicel de par, care, in prag de primavara a scos capsorul de sub epiderma. Problema lor e mai multe:
a) duhoarea - put ca dracu. Cica ar fi parfumate, dar sunt mai degraba miasmate. Deci risti sa-ti pierzi si mirosul pe cateva zile, daca le utilizezi. In RATB sau metrou ar fi chiar un atu, dar hai sa nu ne distrugem mugurii olfactivi pentru doua calatorii zilnice pe cap de locuitor.
b) blanita apare la fel de deasa si de viguroasa ca inainte de cosit, intr-un timp foarte scurt: o zi sau doua.
c) procedeul dureaza la fel de mult ca ceara, dar efectul persista mult mai putin.
d) te poti irita: contine ea niste substante destul de puternice incat sa taie firul de par de la radacina, deci nu e chiar prietena la catarama cu pielea ta.
3. Epilarea cu lama
Lama te netezeste rapid si cu spor, dar o vorba inteleapta din popor spune ca-ti da parul mai des si mai tzepos. Ce sa mai spunem de rapiditatea cu care isi revine la viata dupa ce a fost retezat? Aproape instantaneu.
4. Epilarea cu ceara rece
In tineretea mea, parca altfel stateau lucrurile. Diagnosticai un nivel inacceptabil de parosenie, iti procurai benzile depilatoare cu ceara rece, le aplicai pe piciorul de Yeti, iti faceai rugaciunea si semnul crucii cu limba in cerul gurii, dupa care trageai. Un tipat ascutit brazda vazduhul. Dar macar se cunostea.
Ei, azi, s-au prostit si astia. Urmezi intregul ritual, pana in punctul in care trebuie sa tragi de banda. Si-atunci te pomenesti ca proasta satului cu piciorul naclait de ceara. Acu-i acu! Cum dracu o indepartezi? Cu spaclul? Cu racleta? Cu smirghelul? Nu, frate. Cu un servetel umed pe care ti-l da in pachetul cu cele 16 folii depilatoare. Unul singur, da. Pe care trebuie sa-l dramuiesti. Daca nu, dai iama in uleiul de bucatarie, ce sa faci? Floriol nu te lasa la greu.
5. Epilarea cu… epilatorul
Braun, nebraun, doare comme le diable. Ce zic eu comme le diable? Comme la mere du diable!!! Simti durerea pana in ficatel, iti stimulezi toti muschii faciali strambandu-te si incruntandu-te, versi lacrimi de crocodil, dar stii bine ca la frumusete esti dispusa sa suferi.
Masinaria infernului nu vede toate firele, asa ca de multe ori se intampla ca dupa chinurile facerii sa-ti treci mana peste suprafata proaspat defrisata si s-o simti mai aspra ca o zugraveala comunista in stropi. Pai mai merita autoflagelarea?!
6. Epilarea cu laser
Asta cica ar fi definitiva. N-am probat-o, deci nu stiu ce sa zic. Am auzit doar c-ar fi scumpa si ca e cancerigena. Dar in ziua de astazi, ce n-o fi cancerigen?
Am ajuns la capatul rabdarii, zau. Eu cred ca data viitoare mi-l parlesc: simplu si rapid. Sau mai bine il las valvoi. Sigur se va gasi un baiat care sa aprecieze pilozitatea.
Acum cateva saptamani, lacrimam cu pixeli de crocodil ca am pielea mai uscata ca desertul Kalahari si ca drama mea va lasa indiferenti. Cand eram la un pas sa-mi umezesc chipul angelic cu un pumn de untura, ati sarit cu sfaturile: ba sa ma incred in puterile tamaduitoare ale plantelor, ba sa comand pe site-uri de peste mari si tari, ba sa beau fructe si sa mananc apa.
Am stat stramb si-am judecat drept. Imi trebuia totusi experienta traumatizanta a unui om care a trait cosmarul meu. Completam fisa de internare la Ospiciul Tenului Uscat, cand am primit mailul Mariei. Pe toate le stie. De la inchirieri de dricuri, la restaurante de nefumatori, creme pentru toate tipurile de ten si pana la site-uri far’ de pereche in online. Cred ca si raspunsul la “care este sensul vietii” il are aruncat prin vreun sertar parfumat.
“Avene Cold Creme“, imi incredinta ea secretul tineretii vesnice si al tenului pururi hidratat. M-am uitat la chipul ei. Mai neted ca o camasa proaspat calcata. Nu tu cosuri, nu tu exfolieri, nu tu inceput de riduri fine. Cum sa n-o crezi?
Asa ca am dat buzna la farmacie, mi-am achizitionat un tub de 30 ml la super-pretul de 38 de lei. Et c’est tout. De aproape doua saptamani traim intr-o armonie paradiziaca. Pentru prima oara in viata, faţa nu-mi mai e insetata. Si ‘mnezo stie prin cate am trecut!
Daca Maria imi recomanda si o crema contur de ochi la fel de buna ca asta, prezint vremea in pagina 5 si-o investesc consilier personal cosmetic.
Sa presupunem ca exista o domnisoara care, dupa ce a pradat mall-urile, dupa ce a secatuit cardurile, dupa ce si-a dublat necesarul vestimentar pentru o viata intreaga in doar doua saptamani, ramane fara bani. Nu spui cine, persoana importanta. Vorbim ipotetic, nu uitati.
Si sa mai presupunem si ca aceasta domnisoara se vede nevoita sa se descurce cu putini, cu foarte putini bani in opinia ei, o saptamana, pana intra salariul. Cu toate astea, e brava si nu apeleaza la creditari din partea prietenilor/familiei/amantilor/Bancii Mondiale/ lui Mugur Isarescu.
Nu din exces de mandrie, ci pentru ca vrea sa se auto-supuna unui experiment. Vrea sa-si dea seama daca poate supravietui cu aceasta suma modesta. Am uitat sa mentionez ca domnisoara in cauza este mare amatoare de solutii ingenioase.
La sfarsitul acelei saptamani, domnisoara descopera uluita nu numai ca se poate trai cu suma infima, dar ca EA insasi, aceasta nababa orientala care arunca bancnotele in stanga si-n dreapta, rupandu-i-se de foametea din Somalia, poate supravietui.
Domnisoara noastra o fi ea cheltuitoare ca o femeie inselata de sot, dar e si desteapta. Ce spun eu desteapta? Mai brilianta ca Mutu cel de Dostoievki cetitoriu. Asa ca trage urmatoarele concluzii:
1. Poti sa traiesti cu putini bani. Cu foarte putini bani. Cu mult mai putini bani decat ti-ai putea inchipui.
2. Mare parte din veniturile ei anuale se duceau pe apa celei de-a sasea zile.
3. Foarte multi oameni traiesc poate cu mai putin de atat. Mereu. Fara speranta zilei in care cardul se umfla ca blatul de pandispan.
Si-atunci, se gandeste aceasta ilustra domnisoara, ce-ar fi sa se puna ea pe economisit? Nu drastic, dar macar sa se gandeasca de doua ori inainte sa sara cu banul ca manelistul la botez, in fata celor mai insignifiante tentatii zilnice. Ce-ar fi?
“Buna ziua, bine ati venit la Meli Melo” ar fi un candidat redutabil la olimpiada celor mai enervante replici ale tuturor timpurilor. Sigur ca mie nimic nu-mi convine in totalitate si extrem de putine persoane sunt autentic binevenite in preajma-mi, dar vanzatoarele alea zici ca si-au vandut sufletul diavolului agasarii.
Avand un al saselea simt, pun ochii pe tine inainte ca tu insati sa-ti dai seama ca le vei pasi pragul. Te urmaresc cu privirea sute de metri, iar cand te vad indreptandu-te spre ele, e clar ca nu mai ai nici o scapare. Si ele abia asteapta sa-ti impartaseasca falsul entuziasm, intampinandu-te cu zaharisitul “Buna ziua, bine ati venit la Meli Melo! Va pot ajuta cu ceva?”. Apoi sta langa tine cu incapatanare, radiind o jena care te atinge pe umar si nu poti s-o stergi.
Ce poti sa-i spui? “Da, am nevoie de ajutorul tau nepretuit, pentru ca eu sunt redusa mintal si nu sunt in stare sa-mi aleg singura un nenorocit de elastic de par negru?” Nu, nu poti sa-i spui asta, ca te gandesti la maica-ta, care, saraca, si-a dat silinta sa te educe, dar de tine nu s-a prins nimic. Si-atunci numeri in gand pana la zece, te intorci spre ea cu o fata fals binevoitoare si-i dai o replica la feeeel de simpatica: “Nu, multumesc, deocamdata ma uit.” Tu oricum te alegi cu frustrari: 1. ca nu i-ai zis sa te lase dracului in pace, asa cum ai gandit si 2. ca stii ca si daca reactionezi, si daca nu o faci, data viitoare la fel vei fi intampinata.
Aveti nevoie de un cosulet?
Da, am nevoie de un cosulet ca de o gaura-n craniu. Pentru ca nu pot sa deplasez sus-numitul elastic din raft pana la casa, decat in cosulet!
In sfarsit, ti-ai ales blestematia de elastic, mergi sa-l platesti. Acolo, alte intrebari izvorate din feţe prefacute:
Doriti si o geanta care sa se asorteze?
Nu.
Un inelus?
Nu.
O esarfa?
NU! NU VREAU NIMIC CARE SA SE ASORTEZE, PENTRU CA DACA AS FI VRUT, MI-AS FI LUAT SINGURA!
Ok, stiu ca nu e vina lor si sunt obligate sa faca asta, dar sincer, pe voi nu va streseaza? Pe mine numai angoasa ca ma vor potopi cu intrebarile si ma face sa nu mai intru in magazinul ala. Il dau dracului de elastic, decat sa-mi prind par alb cu el, mai bine-l las pe spate.
Statul cu orele in fata calculatorului poate crea infratiri contra naturii. De exemplu, poti ajunge sa te crezi var dupa mama cu necuvantatoarele tastabile sau sa simti ca prin vene iti curg biti, caci – nu-i asa? – noi de la Google ne tragem.
Eu, de exemplu, am o relatie deosebita cu laptopul meu, Pesticuletz. Aproape cea mai trainica din viata mea. De trei ani de zile, pe sistemul “love&hate”, ne suntem alaturi unul altuia la licente si la schimbari de windows.
Si cum sunt eu asa jumatate drac – jumatate calculator, am capatat anumite dereglari psihice, ticuri de neinteles pentru bunica-mea. Pe sleau, am niste apucaturi stranii. Mai stranii ca povestea lui Benjamin.
N-am mai putut sa tin in mine si le-am marturisit colegilor de birou, la fel de apucati si ei. Sau poate si mai si. Ramane sa decideti voi care dintre noi e mai dus cu pluta.
Disclaimer:
Contrar opiniilor majoritare, dusul cu pluta nu are neaparat conotatii negative. La urma urmei si Abraham Lincoln a fost plutas si iata.
Dar cum chipul meu nu este inca incrustat pe vreo moneda fie ea si regionala, sa curm vorba si sa va expun faptele.
Nu uitati ca trebuie sa-l alegeti pe cel mai lovit cu leuca dintre noi.
Candidatii sunt:
1. eCostin, marchizul de Refresh
Citea ziarul Ring. Mintea lui social media oriented cauta in lead-ul articolului cuvantul “Twitter”. Nu-l gaseste. Se mira
2. Maldita
Termin de citit o carte. Multumita, vreau sa aflu si alte pareri. Asa ca o deschid la ultima pagina, sa citesc comentariile. Nu le gasesc. Ma mir.
3. Alin
Sparge o farfurie. Incearca sa dea CTRL + Z. Vede ca nu merge. Se mira.
Scriu acest articol din disperare. Din disperarea unui ten ultra-terra-arhi pretentios. Daca pe finalul adolescentei m-am confruntat cu o pleiada de cosulete de toate formele si marimile, acum, cand m-am facut mare si voinica, am sarit din lac in put: am pielea foarte uscata. Atat de uscata, incat uneori imi vine sa iau o lingura de untura si sa ma ung pe fata.
Daca ies in frig, alerta! Simt cum tenul imi crapa si-l adun de pe jos sub forma de puzzle. Apoi, pielea imi ramane rigida si se exfoliaza pe ici-pe colo.
Am incercat toate solutiile naturiste sau nenaturiste. Am apelat pana si la rudimentara Apidermin. Care, intre noi fie vorba, hidrateaza mai bine ca orice si-mi lasa o piele de bebe dolofan, doar ca, fiind atat de grasa (crema, nu io) imi scotea cosuri.
Sunt prinsa intre ciocan si nicovala. Vreau si eu o crema de fata care sa ma hidrateze cu adevarat, nu doar in reclama. Nu conteaza cat costa, atata timp cat imi face tenul fericit si nu mai plange saracul.
Tin sa mentionez ca zilnic consum cel putin 2 litri de lichide. Si pap si fructe.
Pe lista mea scurta se afla: Eucerin, La Roche Posay si Uriage.
M-am ales cu o leapsa de la Raluxa si cum nu poti sa refuzi oamenii simpatici, care te mai si promoveaza pe deasupra, o sa ma aplec puuuutin asupra ei. Asupra Raluxai las pe altii sa se aplece…
Hasadar, daca as fi:
1. O luna – mai – nici cald, sa-mi transpire nasucul in joggingul spre serviciu, nici frig sa-mi sa-mi lipeasca narile una de alta si sa fac tzurtzuri pe parul din nas. Da, am par in nas, cum ai si tu, numai ca al meu nu atarna. Il tratez insa cu ulei de ricin ca sa creasca si sa serveasca de liana piticilor imaginari. WTF is wrong with me?
2. O zi a saptamanii – sambata – citez din analele manelistice: “sambata, duminica, bem si facem iar belea”. Duminica are un singur neajuns: dupa ea urmeaza luni, o zi mai naspa ca o femeie fara umor.
3. Parte a zilei – 12-15 – dimineata sunt morocanoasa, iar seara imi e somn. In intervalul asta sunt chiar ok, socotesc eu.
4. O virtute – sinceritatea – care in cazul meu patologic e brutala. Cu alte cuvinte, singura mea calitate e un defect. It’s great to be me!
5. Un animal – leuts – n-ati vazut ce coama am? Sau marmosina. Ca vorbesc ca una. Cuuum? Marmosinele nu vorbesc?! Poate cu voi nu…
6. O personalitate istorica – Napoleon, doh! Eu si cu Vadim ce ne mai credem…
7. Planeta – Mercur – Dani Mercury.
8. Un lichid – cola – stii ca te distruge, dar nu te poti abtine.
9. Un instrument muzical – de tortura nu aveti? Oook. Pian. Mi-ar ajunge daca ar iesi asta din mine.
“Ningeeeee!!!!!” a exclamat fericit azi-dimineata, asteptand ca faţa cu care mă întorc spre el să fie tipărită cu acelaşi zambet lătăreţ. S-a ales în schimb cu o gură încreţită şi cu nişte ochi mici, plini de ură. M-am întors pe partea cealaltă, acoperindu-mi capul cu plapuma. Plină de dispreţ.
Frigul ma face irascibila. Si-mi vine sa omor un urs si sa ma cuibaresc in carcasa lui. Am nevoie de kilometri intregi de avant ca sa ies din casa si sa strabat bucata de Pol Nord care s-a abatut asupra noastra. Nu s-o turti odata Pamantul asta sa ajungem si noi mai aproape de Ecuator…
Prima jumatate de pas in gerul Bobotezei imi lipeste narile si-mi aboleste privilegiul de a respira. Deschid gura. Dintii prind polei. Mandibula mi se intepeneste si scoate un scartait lugubru. Am ochii luciosi si reci. Yagudin ar mai lua o medalie patinand pe ei. Mainile imi sunt uscate, ca niste gheare de gaina. As putea ascuti cutite pe pielea mea. Stiu ca oricat m-as infofoli, frigul perfid tot ar gasi o bucatica din mine pe care s-o hartuiasca.
Zapada e frumoasa. Dar doar pe felicitari. Sau vazuta de pe geam.
Vreau o cana de vin fiert cu scortisoara si mar. Sau macar o cafea mare cu lapte.
Cand vorbele Micului Print sunt ghilimelate mai ales de cei care nu l-au citit, cand cercurile desenate cu degetul in nisip iti sunt sterse nu de sandaua nedemna a soldatului roman, ci de unul din pantofii la care te-ai uitat de multe ori de jos si mai ales cand zadarnic semnul din frunte incerci sa ti-l razuiesti (oricum e necastigator), nu-ti mai ramane decat sa pui o (alta?)melodie pe repeat.
Ca Marie Jeanne e draguta de felul ei stiti toti, dar ca mi-a dat tastele pe mana si-o parcela din Hot City ca sa scriu despre cine-mi place mie mai mult, aflati acum. Articolul face parte dintr-o serie care urmareste sa dezvaluie cine sunt barbatii puternici din spatele fetelor cu blog.
Epopeea mea incepe asa:
“<<Nihasa?! Un afemeiat,>> au exclamat invariabil toti, cand mi-au aflat intentiile expansioniste. Nu doar mamiferele, ci si Google insusi vorbea oripilat despre trecutul casanovian al Iepurasului. Mi-au luat pulsul, le-am dat proba de urina, m-au dus la exorcist, tot incercand sa ma deturneze de pe calea pierzaniei. Dar eu nu si nu! Sufletul iepurasului vrem, sa-l punem in formol, in borcanel, de-a dreapta Malditei!
Il vazusem prima data in anno Domini 2007, la o intalnire Politicieni vs. bloggeri. Eram in misiune. Inarmata pana-n dinti cu microfonul si camera dupa mine, pregateam mental articolul de dupa. Eram importanta, ocupata si inaccesibila. A rasarit de nicaieri, legitimand versul lui Freddie: “The moment that you stepped into the room, you took my breath awaaaaaay”. I-am acordat pe loc, summa cum laude, titlul de <<Cel mai frumos baiat din lume>>, mi-am redresat genunchii de plastilina si mi-am alungat un stol inopinat de fluturi stomacali. Am redevenit importanta, ocupata si inaccesibila. “
Nu din exces de mandrie, ci pentru ca vrea sa se auto-supuna unui experiment. Vrea sa-si dea seama daca poate supravietui cu aceasta suma modesta. Am uitat sa mentionez ca domnisoara in cauza este mare amatoare de solutii ingenioase.
Statul cu orele in fata calculatorului poate crea infratiri contra naturii. De exemplu, poti ajunge sa te crezi var dupa mama cu necuvantatoarele tastabile sau sa simti ca prin vene iti curg biti, caci – nu-i asa? – noi de la Google ne tragem.
Daca ies in frig, alerta! Simt cum tenul imi crapa si-l adun de pe jos sub forma de puzzle. Apoi, pielea imi ramane rigida si se exfoliaza pe ici-pe colo.