Si ne iarta noua gresalele noastre…

Intrerupem emisia pentru o noua alocutiune marca maldita.ro, adresata de aceasta data confratilor pentru care ortografia e mai mult grafia si mai putin orto. Dezvalui in direct, in premiera si in exclusivitate, ca eu nu iert gresalele gresitilor mei, motiv pentru care sunt alintata blajin “Securista”. Ba mai mult, imi provoaca erectia unei fasii din parul de pe ceafa.

Cand aproapele sau departele meu comite o crima gramaticala, imi reprim cu greu referiri la rude trecute in nefiinta sau binemeritate corectii fizice. Dar recunosc, imi scapa printre dinti, plin de rautate (cum altfel?) reprosul stalcirii graiului matern.

Daca ai terminat 4 clase primare si scrii gresit, n-ai nici o scuza! Nu conteaza daca dupa gimnaziu te-ai orientat catre morarit si panificatie, poetica matematica, lacatuserie sau semantica structurala. Mie sa-mi scrii corect! Iar daca te prind cu mâţa-n sac, vreau sa vad cum te consumi! O lacrima-doua ar fi un plus.

Dar daca te mai si dai mare lingvist(a) si tu scrii ca Vanghelie, sa nu te miri daca primesti un frumos ostrakon si ordin de restrictie. OK, o data, de doua ori, pot sa trec cu vederea. Dar ca sa nu stricam the begining of a beautiful friendship, sa buchisim impreuna acest indreptar. Am cules cele mai frecvente greseli pe care le-am vazut online, ca misive n-am mai primit de mult.

 1. sa fii/sa nu fii

Sa fii om e lucru mare. – doi i, te rog, ca nu dai de la tine.

Sa nu fii prost e si mai bine. - Am facut ochii mari cand oameni de la care aveam un maldar de pretentii sustineau ca s-ar scrie cu un singur “i”. Nimic mai gresit! Singurul context in care il scriem cu un “i” este in “sa nu fi mancat atata…”, iar atunci nu mai este “sa nu fii”. Hai sa incercam si noi sa renuntam la vechile metehne.

2. ei trebuie

Ei trebuie sa vina.

Eu trebuie sa vin.

Voi trebuie sa veniti.

Dragii mosului, cand va spunea doamna de romana prin generala ca “trebuie” este verb impersonal si nu se acorda voi va gandeati la cai verzi pe pereti. Ca altfel nu-mi dau seama cum puteti spune “eu voi trebui”, “eu trebuiesc” si sa-mi zgariati lentilele/timpanele.

3. sa afli

“Afli” nu e niciodata cu doi “i”. Nici macar in “te afli in treaba“. Nici in “vrei sa afli“. Nicaieri! Jamais! Nunca! Si daca nu va ies i-urile la numaratoare in scris, pronuntati cu voce tare! Imposibil sa auziti doi i. Daca totusi auziti, recomand un consult ORL. Saaaau. Gramatica Academiei. Dar daca n-ati pus mana pana acum pe ea, slabe sanse de-acum incolo. Deci, daca nu vreti sa cercetati, nu va mai ramane decat sa ma credeti pe cuvant.

4. 10 metri

E un i scurt. Scrieti “metrii” doar in “metrii parcursi” etc.

5. membri, ministri, monstri, extraterestri

Aceeasi problema.

“membrii comisiei“, daaaaaar “doi membri“,

“cei zece ministri“, daaaaar “ministrii cabinetului Boc”

“un film cu monstri“, daaaar “monstrii au distrus planeta”. NICIODATA “doi monstrii”. Decat daca vreti sa va sparg fata.

“rapit de extraterestri“, daaaaaaar “extraterestrii au atacat Terra”.

6. o minge, doua mingi

Daca mai aud vreodata “doua mingii“, pornesc Jihadul gramaticii!

7. tu umbli

NU “umblii”. Bleax! E acelasi “i” scurt. Nu e niciodata “umblii”. NICIODATA! Ai inteles?

8. optsprezece NU optisprezece, saptesprezece NU saptisprezece

Hai, ca asta-i simpla: opt+spre+zece, sapte+spre+zece. OK?

9. “de fapt”

E in doua cuvinte. Nu stiu cum de nu le simtiti… Point.

10. “ca si” NU

De multe ori, ca sa evite o dizgratioasa cacofonie, oamenii apeleaza la “ca si“, acest passepartout al gramaticii. Ei bine, e naspa. “Ca si” suna foarte aiurea. Hai sa-l inlocuim cu “precum” si toata lumea e multumita.

Acum imi dau seama ca lectia noastra online de gramatica e cam inutila pe acest blog. Citiorii mei stiu sa scrie corect. Dar poate il dau mai departe celor cu probleme…