Când te mănâncă-n spiritul civic

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 Google+ 0 Email -- Filament.io 0 Flares ×

Pe Ellunes l-au bătut nişte malaci în Centrul Vechi, sub privirea duioasă a poliţiei, doar fiindcă avusese “tupeul” să le ia apărarea unor tineri bătuţi de aceiaşi malaci pentru un motiv halucinant: nu lăsaseră bacşiş.

Fapt care mi-a amintit că, şi eu, la cei 164 de centimetri ai mei şi cele 46 de kilograme (pe atunci, acum am cu două mai multe), m-am lăsat înaripată de un spirit civic inconştient şi-am sărit să apăr un om căruia i se administrau picioare în cap.

Eram într-un bar, în zona metropolitană Vânju Mare când, tot o “ceafălată cu muşchi mulţi şi cuvinte puţine” a scos pumnul când a auzit cuvântul. Mai cu seamă cuvântul unui amărât (despre care se ştia că-i un pic într-o ureche din naştere şi că n-ar trebui luat în seamă). L-a înşfăcat de guler, l-a scos afară şi l-a bătut sub privirile unor maimuţe care se uitau ca la circ. Primul instinct a fost, bineînţeles, să-l apăr pe cel căzut la pământ. M-aşteptam ca instinctul ăsta să-l aibă şi cei câţiva flăcăi care stăteau cu mâinile-n sân de parcă bătaia se-ntâmpla la televizor, nu pe caldarâm, sub ochii lor. Am avut noroc, nu mi-am luat niciun pumn, că unul mi-ar fi fost suficient. Într-un târziu, intervin câţiva dintre prietenii animalului, îl trag deoparte pe animal, dar amărâtul rămâne căzut la pământ.

Între timp, eu îmi abandonasem instinctul de Rocky Balboa şi fac ce-ar face orice om normal la cap care se mai şi încadrează la categoria ţânţar: am sunat la 112. Mi-a răspuns o doamnă foarte amabilă, care-a priceput esenţialul din Amazonul de vorbe care-mi ieşea pe gura. În mai puţin de 5 minute a apărut şi salvarea. Din salvare coboară o asistentă, se duce glonţ spre victima  – care se ridicase cu sângele şiroindu-i pe faţă – şi-i dă două palme după ceafă. Asistenta îi dă două palme celui care până atunci fusese bătut de ceafalata şi-i zice: ţi-am zis, mă, dobitocule, să nu te mai baţi?

Kafka.