Caietul de expresii frumoase

by Maldita on February 21, 2012

Cand eram prin clasa a V-a, doamna de romana ne-a sugerat c-ar fi o idee buna ca, atunci cand citim o carte, sa ne notam binisor intr-un vocabular expresiile frumoase pe care le intalnim. Nu invatasem atunci inca despre metafore, hiperbole, litote si alte figuri de stil, asa ca le numeam generic “expresii frumoase”.

Cred ca timp de vreo doi ani am toooot notat intr-un vocabular verde astfel de expresii care atunci mi se pareau “deosebit de frumoase”, iar azi imi doresc sa nu le fi citit. :)) [Ce-i trist este ca reminiscentele acestor figuri de stil se regasesc azi in textele unora dintre fetele din blogosfera romaneasca. Iar ce-i si mai trist este ca se gasesc destui care sa le si admire inspiratul condei. Dar poate sunt doar eu invidioasa pe nonvalorile care-aduna alte nonvalori in jur, ca mustele la bec.]

Nu stiu cum s-a facut ca zapada asta, care ne-a intrat in case, cizme, nari, ochi si, unora in suflete, mi-a amintit de expresiile alea “de-o-se-bit de frumoase”. Mai tineti minte ca majoritatea compunerilor erau facute dupa acelasi calapod? Ca majoritatea se incheiau cu traditionalul “ce frumos a fost!”? :))

Mai tineti minte ca majoritatea compunerilor despre iarna contineau o lista de “expresii frumoase”, care se regaseau cam la toti copiii?

De exemplu:

- ninge cu fulgi mari, ca de vata

- ninge ca-n povesti

- iarna, craiasa zapezii

- natura a imbracat o mantie alba, de sarbatoare

- stratul pufos de nea

- norii cern stelute argintii

- iarna cerne cu sita rara

- flori de gheata

- cununa de stelute argintii

- dansul fulgilor de nea

- cojoc de omat

- “cer de cristal, iaz de oglinda”

- casele poarta caciuli de blana alba

Oare de ce ne-or fi indrumat sa folosim astfel de penibilitati? Nu e cumva daunator pentru copil sa-l inveti ca numai scriind asa siropos dai dovada de valoare stilistica? Si cum se impaca asta cu predatul esteticii uratului de mai tarziu? Cum le explici ca si “bubele, mucegaiul si noroiul” sunt la fel de frumoase ca “stelutele argintii”, dar in alt mod?

Tu ai obisnuiai sa folosesti astfel de expresii minunate in compuneri? Si daca da, pe care ti le mai amintesti?

 



20 comments

- covor de frunze moarte
- toamnă arămie
- a venit toamna, păsările călătoare pleacă în țările calde
- a venit primăvara, natura renaște (la viață)
- ghioceii, vestitorii primăverii
varianta școlară a limbajului de lemn actual.

by camil on February 22, 2012 at 10:46 am. #

Eu ştiu că ne dădeau să facem compuneri cu noi şi un animăluţ. Iar eu mereu scriam despre un hamster pe care-l găseam în gunoi şi care mă striga pe nume. Pe principiul: dacă ei sunt plictisitori, de ce aş fi eu mai inventivă! Povestea cu hamsterul m-a urmărit o vreme.

by Copila blonda on February 22, 2012 at 11:40 am. #

Parca aveam si eu un caiet cu expresii, dar nu stiu nici pe unde e, nici ce scriam in el. :-(
@Copila blonda: hamsterul din gunoi? :-))))) Noi tot timpul aveam povesti cu bunicii… :-(

by Ioana on February 22, 2012 at 11:50 am. #

Inainte de toate, modifica la ultima fraza: “Tu ai obisnuiai” :P

Acum, la subiect. Imi aduc aminte de expresiile alea, cred ca se foloseste si acum tehnica asta cu caietelul de expresii si cred ca pe buna dreptate.

Ma bucura ca li se spune sa se gandeasca la ceva frumos, in antiteza cu lumea din jurul lor :)

by somnulescu on February 22, 2012 at 11:53 am. #

Din pacate foloseam si eu ca toata plebea scolareasca astfel de impopotonari lingvistice. Ce a fost scris mai sus acopera cu succes gama de “da’ o lamaie n-aveti cu epitetul asta?” Ce tin eu minte e ca ma plictiseau atat de tare compunerile astea incat o puneam pe mama sa mai cotizeze cu cate un rand o fraza o ceva acolo sa imi curme chinul.

by Calina on February 22, 2012 at 11:56 am. #

Eu am şi acum, de printr-a noua, un caiet plin de citate, poezii, fragmente, versuri. Eu le numesc repere ale existenţei mele pe care le răsfoiesc din când în când. Până am să le învăţ, pe de rost, pe toate… :D

by Alexandra Bohan on February 22, 2012 at 2:47 pm. #

Eu prin clasa a IV-a aveam vocabularul plin de expresii d`astea “deosebite” si toate compunerile sunau la fel din cauza lor! Ai uitat sa mentionezi traditionalul inceput al compunerilor: “Era o zi frumoasa de…”! :)) Cred ca cea mai mare vina o au textele din manualele scolare care nu contin decat astfel de expresii si deja cand elevul incepe sa invete despre metafore, hiperbole etc este pus sa le culeaga din textele cu pricina. Normal ca de aici si pana la a crede ca sunt chiar niste expresii al dracului de frumoase si ca trebuie folosite cat mai des este un singur pas.

by Adela on February 22, 2012 at 3:46 pm. #

Stati ca mi-am amintit una fabuloasa: “vazduhul e un fagure incins, din care se revarsa mierea soarelui, in valuri calde, cu sclipiri balaie”. Eeeee?

by Maldita on February 22, 2012 at 8:50 pm. #

Nu stiu tu, dar eu am avut si caiet de “Compunere-Expunere” :)))). Expresiile astea erau obligatorii! Si erau si titluri de compuneri, gata facute, noi numa’ sa scriem minunile.

by Oana on February 24, 2012 at 10:07 pm. #

@Oana Si ce era in caietul ala? :)) I-auzi, “compunere-expunere”…

by Maldita on February 25, 2012 at 1:12 pm. #

Mie imi scria mama compunerile. Cu expresii frumoase presupun. Invatatoarei ii placeau la nebunie, mereu le dadea ca exemplu. Am scris si eu o singura compunere. Cu ce era in creierul meu. Am primit-o inapoi cu “Nu imi place! Tu poti sa scrii compuneri frumoase!”. A fost prima si ultima mea incercare la literatura. Ceea ce poate explica de ce in liceu am fost mereu aproape corijenta (era si sa nu intru in bac din cauza limbii romane) la materiile umaniste, iar bacu’ l-am luat cu mari emotii la romana (si cu camasa descheiata la cam multi nasturi la proba de oral). Bine ca mi-a fost clar mereu ca trebuie sa o apuc pe drumul cu stiinte exacte.

by brontozaurel on February 26, 2012 at 11:41 pm. #

De Crăciun cu mic, cu mare,
Nu trimitem o scrisoare,
Ci grăbiţi suntem ades
Să trimitem esemes:
“Miros de brad,
Parfum de flori,
Bat în ferestre urători,
Clipesc pe cer mii de culori,
Fiţi fericiţi de Sărbători,
Acum şi-n anii următori!”

Aşa suna o urătură,
Ce-mi smuls-a gravă-njurătură.
Şi, având caracter ales,
Eu i-a răspuns… c-un esemes:
“Policandru de cristal,
Din erecţie de cal
Mi se scurg în gura ta
Dalbe steluţe de nea.”

(Autorul este, bineînţeles, băiatul superb, talentat şi închipuit…)

by SingurEu on March 4, 2012 at 4:22 am. #

@SingurEu: Cand nu e-nchipuit, isi face timp si pentru celelalte doua atribute. “Printre picaturi.”

by Maldita on March 4, 2012 at 7:24 pm. #

Imi plac mult ! Sunt frumoase avand in vedere ca eu m-am nascut in anotimpul iarna si oricum imi placea, dar acum anotimpul este mai frumos ! Si imi mai plac copiii care merg cu saniile pe dealuri . Sunt cam vorbareata si am vorbit putin mai mult de cat trebuia . ………Oricum La Revedere copii si adulti !
Poate ne mai vedem !
Pa pa pa pa pa pa pa pa pa pa pa pa pa pa !!!

by teodora on March 21, 2012 at 8:45 pm. #

Iarna aduce un cristal de bucurie

by madalina on March 20, 2013 at 3:35 pm. #

eu am cerut expresii despre copii

by irina on March 21, 2013 at 2:31 pm. #

imi plac expresiile mulrt

by klokjuihklm on November 30, 2013 at 11:03 am. #

imi plac expresiile mulrt

by klokjuihklm on November 30, 2013 at 11:03 am. #

la scoala ne trebuie o multime de expresii frumoase

by petrariu bianca on January 15, 2014 at 7:44 pm. #

eu foloseam de exemplu; camp de cristal,ninge ca-n povesti,afara sa asternut un covor alb de zapada s.a

by anca ancutzica pavel on January 26, 2014 at 3:32 pm. #

Leave your comment

Required.

Required. Not published.

If you have one.

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.