Am dezvoltat un adevarat sindrom al rusinii. Cand stiu ca au trecut cateva zile de cand nu am mai scris, mi-e jena sa mai deschid admin-ul sa va mai plictisesc cu banalitatea vietii mele. Ma bazez insa pe spiritul vostru conciliant si indraznesc sa mai poluez imaculatul Internet inca o data.

Discutam zilele trecute, pe Mess, cu o seamana :). Ridicam noi rotund din sprancene la adresa femeilor care, cand stau acasa, nu le mai identifici sexul decat dupa ADN. Asa de nordic se incotosmaneaza. Nu neaparat ca se imbraca gros, dar fac niste alegeri vestimentare care-ti orizontalizeaza gura, apoi ii indoaie colturile in jos. Te uiti la ele si nu-ti vine sa crezi. Stau doua zile in casa, ca e weekend, ca e vacanta, ce-o fi. Si le vezi cu parul unsuros, tinut smoc in crestet. Sau intr-o coada slinoasa de cal imputit. De ce sa se spele? Doar stau pe-acas. Cine le vede?

Apoi. Daca se spala, arunca un trening de flanela, larg, cu genunchi si coate default, obligatoriu o culoare masculina. De preferinta albastru inchis. Pe sub bluza de trening pastreaza un tricou. Largit, decolorat, cu poalele valurite si cu guler scofalcit. Doua-trei perforatii reprezinta un avantaj.

Trag pantalonii pana sub sani si-si taraie papucii de casa gauriti si aia, intr-un mers cu umerii cazuti, ca o curca plouata.

Sa-mi mai tocesc buricele degetelor scriind si despre machiaj? Nu e nevoie, caci el lipseste complet. Genele nu mai pastreaza nici amintirea mascarei, iar unghiile vor fi tocite si cu oja sarita. Parfum in schimb din plin. Dar doar daca e de ceapa prajita sau mujdei. Daca scrie-n franceza pe el, arunca-l cat colo.

Juri ca zilele in care femeile alea stau acasa sunt un Purgatoriu spre slutire. De ce trebuie sa ai perioade de auto-uratire? Ca sa te simti frumoasa dupa ce revii la forma de agregre initiala? Te simti in largul tau cand, in trecere prin fata oglinzii, il zaresti pe Meat Loaf?

Situatia se agraveaza cand alaturi de tine mai salasluieste o secunda persoana. Precum sotul, iubitul, amantul. Daca si cu el in raza de actiune tu te imbraci si te comporti ca un taximetrist scos din afacere din cauza crizei, e cazul sa mergi la reabilitare.

Nu zic sa te cocoti pe stiletto, nici sa porti corset, fuste mini stramte, paiete si blana de nurca, dar nici sa uiti complet de fatada si s-o lasi netencuita si nevaruita. Plus. Nu inteleg de ce femeile se aranjeaza doar cand ies in lume. Atunci da, frate. Chemam stilistii, sunam toate prietenele, schimb de rochii, probe de pantofi, potrivire de stramp cu sutien.

Acasa in schimb, cand suntem doar cu El, cel pe care ar trebui sa-l intereseze primul felul in care aratam, ne permitem s-o sfidam pe Coco si sa aruncam pe noi haine care ar trebui incinerate. Nu. Noi ne-mbracam pentru spectacol, pentru laudele azvarlite asupra posetelor, pentru vitrinele magazinelor in care ne privim din cap pana-n picioare s.a.m.d.

Nicidecum pentru cel cu care ne vedem o viata. Poate.