Mie-mi plac barbatii. N-avem mari conflicte. Cred ca nu sunt la fel de dificili si de rautaciosi ca femeile. Cred ca, daca un barbat spune ceva, nu exista substrat in spusele lui si nu trebuie sa te-apuci sa despici firu-n patru ca sa intelegi ce-a vrut sa zica de fapt. Mai cred ca barbatii n-au toane si nici isterii. Si mai cred si ca-s departe de-a-i intelege. Dar tocmai asta face jocul interesant, nu?

De ce spun ca nu-i pot intelege? Pentru ca au niste manifestari cel putin bizare, pe care eu pana acum nu le-am deslusit. Desi Dumnezeu stie ca-mi plac necunoscutele, ba chiar am reusit sa dezleg enigma din Ciresarii inaintea lui Victor, ceea ce, sincer acum, nu-i de colo. (Ralu, “Ciresarii” e un roman in cinci volume, scris de Constantin Chirita, iar Victor era ala destept, spre deosebire de Ursu care era ala puternic, da?)

Mai, oameni buni (sau barbati buni, ca suna mai bine :D), ajutati-ma si pe mine sa inteleg de ce barbatii (nu zic toti, ca nu i-am cunoscut pe toti si nici n-am de gand) desfasoara anumite activitati greu de interpretat? Au o simbolistica aparte? Le consolideaza rolul de mascul alfa, beta, gamma, delta? Uite despre ce vorbesc:

1. Cand privesc in oglinda, toti barbatii vad semizei

Voi ati vazut ca atunci cand o femeie se uita in oglinda nu-si vede decat partile nasoale?

“- Aoleu, ce umflata sunt!” in loc de “Mama, ce ţâţe tari am!”

“- Aoleu, sunt slaba ca o aschie!” in loc de “Am un abdomen beton!”

In schimb, barbatii, oricat de urati ar fi, isi incordeaza muschii (chiar si aia care n-au ce sa incordeze) sau isi arunca un zambet strengaresc, se analizeaza, ridica din sprancene a uimire, si-apoi incheie apoteotic cu un “niiiiice” din toata inima. Mai-mai ca-ti vine s-arunci si tu o privire in oglinda sa te convingi ca nu e fermecata si nu-l arata pe Eddie Cibrian, zau!

Va rog sa-mi explicati cum e posibil sa faceti abstractie de realitate in halul asta si sa va minunati zi de zi de reflectarea oglinzii.

2. Stau cu secolele pe WC si sunt oricand dispusi sa-ti povesteasca ce-au facut acolo

De ce i-ar placea cuiva sa stea inconjurat de miasma excrementala minute in sir? Adica mi se pare o activitate suficient de neplacuta, incat sa-ti doresti s-o reduci la minimum. Dar ei ce fac? Ei isi iau la revedere de la iubita, o imbratiseaza cald (se vor revedea abia peste mult, mult timp), isi iau cartea/revista/iPad-ul la subtioara si-apoi se fereca in baie. Stiti cum scrie pe conservele de peste “in suc propriu”? Asa ar trebui scris si pe usa de la baie “in duhoare proprie”.

Bai, si cand se-ntorc! Cand se-ntorc, citesti mandria pe chipul lor. Se vede ca abia asteapta sa impartaseasca, sa spuna cuiva, sa se laude cu ce-au infaptuit. Iar noi ne facem ca ploua. Vrem din tot sufletul sa ignoram privirea aia si sa nu cumva sa ne scape intrebarea diavolului:

- Si? Ce-ai mai facut?

Ca sunt convinsa ca s-ar lasa cu descrieri amanuntite de textura, culoare, dimensiuni etc.

Fetelor, va spun, ziua in care un barbat isi va poza căcuţa si-o va tagui pe Facebook nu e departe!

3. Mirositul sosetelor

Am mai scris despre asta, dar n-am reusit inca sa inteleg misterul, asa ca mai scriu o data. De ce, Doamne, de ce cineva si-ar mirosi sosetele? Dupa o zi de munca miros vreodata a Dior? Miros diferit de la o zi la alta si ai un tabel de completat, iar apoi, la sfarsit de luna, faci o statistica a zilelor in care iti miros picioarele mai urat decat in altele?

Da, recunosc, imi miros sosetele, dar mi le miros doar cand le iau de la uscat si le descopar pufoase si frumos mirositoare de la balsamul meu. Nu dupa ce-am batut coclaurile o zi-ntreaga si, eventual, am mai si transpirat ca dracu’!

Deci, DE CE?!

PS: Stiu ca e un pleonasm in poza, dar mi-a placut ideea transmisa.