Bronz sau argint?

Ma gandeam zilele trecute la Plushenko (patinator rus de exceptie) care a venit la Olimpiada chitit pe victorie. Probabil si-a exersat in oglinda zambetul pe care-l va fi afisat pe cea mai inalta treapta a podiumului.  Omul n-avea nici o indoiala ca va castiga. Nu stiu cine s-ar fi gandit ca un sportiv rodat in tensiunea atator competitii de rang, un sportiv pe care doar Ali Baba l-ar putea intrece in kilogramele de aur depozitate acasa, ar putea sa lase sa-i scape o astfel de victorie.

Ce mod mai bun de a-ti incheia cariera decat un nou aur olimpic? Scapase si de cosmarul Yagudin, canadienii mai aveau putin si-i intindeau covorul ros: “veniti de va luati medalia, marite tar”. Medvedev promisese sa se usureze de un milion de dolari fix in visteria blondului.

Primul dupa programul scurt, tot ce-i mai trebuia era un exercitiu curat ca rufele dupa Ariel. Doar ca n-a fost asa. Petele de rugina de pe masinaria ruseasca au scos scartaiturile de rigoare, iar americanul Lysacek si-a atarnat medalia de aur la gat.

M-am lungit cu vorba si am pierdut din vedere esenta. Ce voiam sa spun e ca, desi a castigat argintul olimpic, doamne! un eveniment extraordinar care monopolizeaza universul oniric al tuturor sportivilor din lumea asta, de ieri si de azi, Plushenko nu parea bucuros. Pentru el locul II a fost o infrangere. Asa a resimtit-o sau am decriptat eu prost.

Junele japonez de pe doi insa era turbat de fericire. Neam din neamul lui nu visase sa urce atat de sus. Cand in urma ta lasi sportivi precum Stephane Lambiel, Johnny Weir sau Brian Joubert e o performanta enorma.

Si-atunci m-am gandit: oare ce medalie bucura mai mult un sportiv? Cand esti al doilea, castigi argintul sau pierzi aurul? La bronz te oftici ca n-ai fost mai sus sau te mori de drag ca se putea si mai rau?

Uite ce zice Plushenko. Voi ce ziceti?