Et in Arcadia

Fix acum un an, o parte din sufletul meu de gheatza se topea la Paris. Nu in fata Giocondei, nici in magazinele de pe Champs Elysees, ci pe Bercy.

Brian May, Roger Taylor si (treaca de la mine) Paul Rodgers m-au “anomizat” emotional, in cea mai misto experienta muzicala pe care am trait-o.

Mi s-a indeplinit fantezia personala nemarturisita: la Bohemian Rhapsody, Marele Absent a fost proiectat pe un ecran imens. Zecile de mii de oameni au cantat intr-un glas, ca-n illo tempore, pe Wembley, hipnotizati de un dirijor cu bagheta de magician.

Si, pentru ca Roger Taylor m-a facut mai fericita decat orice alt barbat din viata mea (:P), va las si pe voi, urmasii mei Vacaresti, sa-l vedeti umflandu-se in pene: